Noiembrie-decembrie
Parcă aș prinde un fulg de nea între degete în august Au gust buzele mele? Tu miroși a noiembrie-decembrie Împing nămeți de nămol între coasta ta și sânii mei Suntem murdari de amintirile
IBIoana Balease desprind frunze veștede
între coloane din marmură crăpată ochii vii de îngeri anonimi picura stropi de verde crud printre gene. îi ocolesti din instinct (ție îți plac fructele și femeile coapte, așa-i?) în urma
IBIoana Baleaincognito
S-au dus. Toate. Și eu cu ele. Ispita, dom’le, e cea mai dulce povară. Și cea mai amară. Cândva eram altfel. Totul era. Și eu zâmbeam curat. Ieri, doamna în vârstă de la 5 a uitat (a câta
IBIoana Baleaapus bătrân
nu-l disting în ceață poza lui îmi spune povești cu fluturi gri în gând - himeră în vis nu-mi mai vii da, da... eu am pășit cu stângul am sărutat icoana din palmele tale fără să simt cât e de
IBIoana Baleavendetă
transcende cenușa dinlăuntrul tău putred calea este gura mea flămândă esența tutunului și cafeaua din mână nasc muguri în spini pe trupul tău șubred ți-aș săruta sufletul trivial pictat pe
IBIoana Baleanostalgie
am smuls roșului patima și-am aruncat-o la granița dintre vise ascultam atârnând de-un fir de iarbă cum se simte albastrului i-am smuls absolutul și mi-am facut veșmânt divin am sculptat
IBIoana Baleaimpar
alb spălăcit stirpea piciorul meu gol în mersul legănat neatingând pământul urcau amândoi stâng lângă drept plus lângă minus eu lângă mine alunecam în răstimpuri înclinând parbole în
IBIoana Baleador-de-tine
lasă-mi ochii să respire prin buzele tale, lasă-mi vocea să admire mersul tău dintre petale, lasă-mi brațe să te strângă între-a lor scânteie verde, lasă-mi trupul să te-atragă printre noi
IBIoana Baleafemeie
femeie cu suflet de rubin încotro-ți petreci ceasuri de suspin? femeie cu parfum de orhidee împrăștii vise de toamna pe alee femeie cu pasul de gazelă miraj sălbatic, surâs de
IBIoana Baleademidulce
5:30 Mă trezesc în urlete urbane De ceasuri mecanice Nesomnul de rutină Cafeaua, dușul și puțină Dragoste 6:30 Drumul se încolăcește în forma de U În spații goale, verde-nchis alerg
IBIoana Balearuga(minte)
ce grai străin ivesc în ochii tăi nemuritori! aprinsă, buza ta se răsfrânge-n ecouri... mai stai… mai stai o noapte să numărăm fire de iarbă umedă... urechea mea are nevoie de șoapta ta cu
IBIoana Baleacareless call
as usual stau aici, cu picioarele cruciș și cu mâinile la ochi as usual în jurul meu fuge pământul în cercuri tot mai strânse pe gâtul meu as usual nimic nou, genele nu mai curg să-mi poarte
IBIoana BaleaGeniu
Năzuiesc pe veci întru existență, Acolo unde nu-i azi, nici ieri n-a fost, sau mâine se-ndreaptă, Acolo unde-i pură chintesență, Să urc pășind cu-n sufletu-mi mândrie a cincea treaptă Către cel
IBIoana Baleaevergreen
E galben-Soare lemnul de codru vechi, și verde-aspru-i iarba dedesubt; poteca pământie zace în lumina străvezie de amiezi pierdute în unduiri rotunde de lac desecat, iar norul-mi pare
IBIoana Balearecviem pentru un vis
La răscruci de timpuri noi și vechi desăvârșeam zile, printre ramuri uscate de măslin goneam trosnind sub tălpile goale tăcerea, ca un ecou al durerii surdo-mute... sub aripi aprinse îmi
IBIoana Baleadansul
Spirale galbene strecoară clinchete metalice pe portative obosite, halucinante și timide onduleuri se conturează din șolduri de fecioară... goală, albă, din foc de soare, din umbră de
IBIoana Baleaundeva departe
te văd dansând între două apuse vii, ești într-un bob de nisip, risipești timpul pe vânturi înțelepte, ce se-ntâlnesc la răscruci de zile și de nopți, pe când finalul te așteaptă să-ți propună
IBIoana Baleaseară de meditație
Șușoteli, șipote de râu, de copii, urlete, vaiete pornesc pe-un glas și se așează-n cercul violet, cum în genunchi se sparg de pietre și smulg tăcerea firelor de iarbă, și e frig
IBIoana Baleaiertare
E vast, e pustiu, durere-n tăcere, de-a suferinței rană viu întru înviere… când spre iertare se-ndeamnă gândul unui muribund sărac, aprind-o lumânare arsă de teamă, mă pătez cu ceară
IBIoana Baleace-ar fi
Ce-ar fi dacă azi s-ar naște om din om, nebun din nebun, copil din copil, ochi din ochi, gură din gură, dacă azi gândurile s-ar lua de mână? Ce-ar fi dacă ieri noapte s-ar face brusc
IBIoana Baleasi tot ce mai avem sunt visele
Și câte vise nu se-adună și plâng și se-ncolăcesc ude în propria lor deșertăciune, nude, implorând-o milostivă mână... începe-a se umple vidul cu miez de ziuă și de noapte, când uită
IBIoana Baleacuvinte
La poalele câtor cuvinte n-am cedat esențe de culori ? am îngropat în vastele morminte plânsete amarnice de ploi precum curgeau din infinit și străpungeau adâncuri din țărână, se opinteau
IBIoana Baleaîn timpi de viață se masoară vremea
printre oameni ca fumuri de țigară, întrevăd sunetul ca-o pată de culoare aruncat undeva într-un vechi pian cu coadă, tânjind după note ce mor-în fiecare seară printre idealuri încă
IBIoana Baleacând notele își aleg sunetele și frumusețea își alege chipurile...
Firavă siluetă minionă clădește din speranțe marea oblojită, ce de-nspumate valuri e mânjită, de dornice idile-i cântată franțuzește, ce-s îngropate-n dune... unduite poate doar de uimire apoi,
IBIoana Balea