Sergiu Burlescu

camera miroase a metal fierbinte și ulei de măsline pe masă Ana uitase caietul cu literele pătate de lacrimi și roase cu mâneca din graba exodului în potop. afară vântul împarte străzile în

am scotocit iubirea prin fluvii capilare dar am găsit atomul ascuns în substraturile roșii ale sângelui. cât-o inflație însă încărcat cu toată febra lumii. din el am început

dacă încerci să rezolvi o ecuație cu o singură necunoscută înmulțind-o cu un număr infinit singurul răspuns teoretic ar fi un poet care-și ține mâinile în buzunare și se uită prin tavan

ține te rog sporii — nu-i împrăștia prin univers. orice intervenție neoficială poate duce lumea la criză. m-am ciocnit azi de o situație penibilă: ai vrut să mă tutuiești dar m-am făcut mort în

te-ai întrebat vreodată cum se anulează aerul? deschide-ți albumul cu treburi neterminate vei simți imediat cum ești absorbit între pagini dimensiunea regretelor se juxtapune celei a

Dumnezeu a făcut lumea în șase zile eu distrug o metaforă în șapte minute iar pe al optulea doresc să-l trăiesc demn. în loc de inspirație am doar degetele pătate de cerneală și ora trei dimineața

credeam că durerea-i monedă și o poți cheltui într-un bar ieftin, pe o băutură tare și un om nepotrivit. că pleoapele sunt obloane trântite după prea mult alcool, închizând în nepăsare orașe

Pe malul celălalt ești tu, mă cauți prin ceața urcată la cer, pare un zid, de-ar fi numai el să ne despartă perfid, amintiri transparente îl fac mai dens, mai acid. Mă cauți cu

Antivizionarul Nimeni nu știe cine a venit primul: parcul sau cimitirul. Unii spun că arborii au crescut din oasele celor uitați, alții că mormintele au răsărit ca niște flori negre printre frunze.