istoria noastră s-a născut
înainte de-a fi știut
că suntem doi spini ai aceluiași trandafir.
încercăm să înțelegem gravitația
unui zâmbet
ținându-ne prinși în orbita lui
în cercuri
Pe malul celălalt ești tu,
mă cauți prin ceața
urcată la cer,
pare un zid,
de-ar fi numai el
să ne despartă perfid,
amintiri transparente
îl fac mai dens,
mai acid.
Mă cauți cu
Antivizionarul
Nimeni nu știe cine a venit primul: parcul sau cimitirul.
Unii spun că arborii au crescut din oasele celor uitați, alții că mormintele au răsărit ca niște flori negre printre frunze.
Uneori, iubito, îmi doresc să mă dizolv în poezie —
precum mă pierd în tine.
Acolo timpul ne contemplă
cu fiecare clipă smulsă din viața noastră.
Dar știu că poezia e mai presus de timp
iar