Poezie
Cromatica deșertului: Roșul păcatului
1 min lectură·
Mediu
Roșu
izbucnise în mine
carnea visului s-a descojit
lăsând sângele să curgă în șoapte
valul urcă și pătează onoarea.
pe buzele crăpate
roșul a încolțit
dorință și pact
m-am lăsat de el mușcat
fruct interzis
și m-a simțit viu
dar condamnat.
sub piele
pasiunea a stârnit flacăra
a crescut
m-a mistuit
până când trupul a devenit
templu și ruină
iar sufletul se zbate în rugină
pe altarul plăcerii
și al rușinii.
am văzut păsările în convulsii
au căzut în ochii mei
înroșindu-i de lacrimi
am încercat cumva
să remediez vina
însă eresu’ le-a făcut cenușă.
păcatul renaște
cheamă adânc în carne
o sete de moarte
o sete de Roșu.
04406
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sergiu Burlescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Sergiu Burlescu. “Cromatica deșertului: Roșul păcatului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sergiu-burlescu/poezie/14195935/cromatica-desertului-rosul-pacatuluiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKDistincție acordată
EKErika Eugenia Keller✓Sergiu, tu ai aici e o poezie intensă, se simte o energie care arde din interiorul tău, și mi-a plăcut acest roșul care devine aici nu doar culoare, ci mult mai mult, de fapt e o stare, o vină, carne și chiar dorință. Păcatul capătă o greutate, nu morală, ci stare existențială. Finalul poemului tău închide bine cercul: setea de roșu este de fapt, setea de viață trăită până la os (cu ,,eresu '' m-ai topit fiindcă nu am stiut ce înseamnă, am dat pe căutări si am găsit că înseamnă credința greșită, superstiția, rătăcirea dogmatică..., arhaic, deruntant, sincer, pentru mine dar cu restul poemului am rezonat.
0
TH„Roșu” nu e o culoare, e o stare.
E sângele care visează, rușinea care iubește, carnea care se roagă.
Un poem care arde lent, cu imagini dense, aproape liturgice.
Un poem al căderii, dar și al adevărului:
că în păcat se ascunde, de fapt, dorința de a fi viu.
E sângele care visează, rușinea care iubește, carnea care se roagă.
Un poem care arde lent, cu imagini dense, aproape liturgice.
Un poem al căderii, dar și al adevărului:
că în păcat se ascunde, de fapt, dorința de a fi viu.
0
SBVă mulțumesc enorm pentru lectură și Steluță! Așa cum ați spus „Roșu” este setea de a fi viu până la os. Și îmi place nespus această interpretare.
Cât despre „eresu’ ”: vă asigur că l-am folosit intenționat! Este un cuvânt arhaic și greu, dar mi s-a părut potrivit să îl alătur Păcatului și Eului – ambele având o rădăcină și o proveniență atât de primordială. În ciuda faptului că a fost derutant la început, a adus un strat de sens în plus.
Vă mulțumesc pentru generozitatea cu care ați primit acest „Roșu”!
Cât despre „eresu’ ”: vă asigur că l-am folosit intenționat! Este un cuvânt arhaic și greu, dar mi s-a părut potrivit să îl alătur Păcatului și Eului – ambele având o rădăcină și o proveniență atât de primordială. În ciuda faptului că a fost derutant la început, a adus un strat de sens în plus.
Vă mulțumesc pentru generozitatea cu care ați primit acest „Roșu”!
0
SBMă bucur nespus că prin Nota de lectură ai cuprins esența poemului.
Îți mulțumesc mult pentru aprecierea imaginilor liturgice și dense.
Sunt încântat că textul a ars lent pentru tine.
Îți mulțumesc mult pentru aprecierea imaginilor liturgice și dense.
Sunt încântat că textul a ars lent pentru tine.
0