Poezie
Romanța bolții cerești
1 min lectură·
Mediu
Era luna –
ne-a sărutat pe ochi
în timp ce stăteam dezgoliți
pe pământul febril
și ne topeam în respirațiile fierbinți.
Vântul ne mângâia tălpile
și freamătul pierdut în amintiri
ne-a îndemnat într-un joc pueril
de-a nu fi noi –
și ne-am deschis tot nouă.
Ne scăldam în iarba
tăcută până la brâu,
rătăcită printre fiori
și rouă –
ne-a dezbrăcat pe amândoi
să ne potolim setea
corpurilor cu atingeri moi.
Aroma clipelor de o bună oară
îmbăta tâmplele,
de îndată ce inima urcă
în octava sol minor,
și apoi coboară
în frământarea sincopată a corpurilor.
Am compus,
fără să știm,
romanța bolții cerești –
o armonie absolută
în care planetele se exaltă —
gama tăcerii bemol,
atât de natural,
încât luna înflorește
în suspinul tău planetar.
01273
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sergiu Burlescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Sergiu Burlescu. “Romanța bolții cerești.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sergiu-burlescu/poezie/14192915/romanta-boltii-cerestiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Rog corectați.