sanda nicucie

Mă străbate clipa dintr-un gând în altul liniștea mă-ndeamnă către veșnicii îmi cresc aripi astăzi să brăzdez înaltul mâine de mă cauți nu mă vei găsi Cerul se despică aducând

Era-ntr-o vară fără ploi, și toate ne erau permise - Gara de Nord, peronul, joi, sau vineri seara, pare-mi-se. În ochi ni se citea văpaia, în trenul plin de cetățeni, la clasa-a doua, spre

Eu sunt un vrăjitor pe viață, Tu ești o damă care pică De somn în orice dimineață. Iubirea noastră-i va să zică Precum e verdele-n urzică, Precum un ceai de izmă creață Sau o cafea expreso,

S-o iau la fugă, ori să mor? mi-arată-un colț. gândesc: ce lup! și eu, desigur, de-un picior mă-mpiedic, mă ridic, hei-rup ! Pădurea-i plină de mohor- se-aud albinele in stup cântând un ritm

Iubire, e vreme de ploaie... n-am chef nici să vii, nici să vin. de-ar curge pe mine șiroaie ți-aș spune că plouă puțin cu frunze și-adie un pic. dar griji să nu-ți faci mi-este bine! mi-e

Dacă luna-n seara asta nu ar zace pe butuc Dacă tu n-ai acuza mult prea des dureri de șale Gându’-ar bate tâmpla dreaptă ca degrabă să m-apuc Nu livezi de pruni și nuci ci de piersici și

Azi mi s-a pus pata pe tine, dar nu în mod simplist, banal, mi-atât de rău, că nu mi-e bine și te doresc. Gramatical! Si bine (zic) c-o să ne fie - nu stau acum de ipoteze - eu – bună rău în

Sunt plictisită ca un strugur copt ce stă nepăsător cu bobu-n frunză ca un minut ce-așteaptă ora opt ca dintele ce mușcă-ncet din buză Sunt plictisită ca un fel de dor căzut pe gânduri dacă-ar

Promit în primul rând să-ți fiu fidelă Să nu deschid nici facebook și nici mess Și zilnic să pictez în acuarelă Frumosu-ți chip și zâmbet mai ales Promit să fiu cuminte și să tac Să nu mai râd

cum toate trec îmi trece veselia și tinerețea, tenul meu frumos; prin filmul românesc, Anastasia trecea cândva, agale și duios. cum toate trec... a mai trecut o vară și altele vor trece

Și îmi doresc să fie vară să te iubesc cum n-am iubit; eu să dansez încet, la bară- tu ca un pașă tolănit în patul nostru de o seară, cu perne verde ceruit să-ți sorbi șampania c-o pară. Și

Vreau să taci să nu spui un cuvânt Ai pe buze-un rest de ciocolată Și-n priviri o sete vinovată Te-aș gusta dar parcă n-am avânt Să te-ating cum n-am atins vreodată Să-ți șoptesc (când nu

iu al meu, de-atâta vară au ieșit din ouă puii. stau cireșele povară și s-au pus pe rod gutuii iar, caisele pe rând, se răsfață printre frunze. eu, la gura ta, cu jind sorb o vișină pe

Îmi este drag, cât nu încape dragul, În suflet și în carne, pân' la os. Și dacă trec poveștilor azi pragul, E clar că îl iubesc. Pe Făt Frumos! El are farmec, ca un pui în coajă, Moțat... pe

El mă privea fără să-mi spună c-ar fi al meu. A lui eram promisă-n prima săptămână din postul negru, când/când l-am Pupat pe nas, pe gât… Pe ram o vrabie stătea-ntr-o rână. El mă privea fără

Ninge ca-n poveste cu zăpezi cît casa îngeri-și fac cuiburi azi la mine-n gînd mi-am ales și bradul vinul de Voineasa porci pentru tăiere stau cuminți în rînd se aud colinde undeva -

Razele de soare ard spre ora două, tu faci insolații și mă întristezi. nu mai plouă, Iubi... bobi nu dau în rouă, de nu știi a-mi spune, poți, să-mi desenezi! Tot bătând mătănii,

îi spune gândul sub perucă, că n-o să moară-n patul lui. (dormind mereu pe unde-apucă) dar mai contează-n patul cui?

E toamnă, iu... s-au copt gutui în coadă și cad de-atâta galben, rând pe rând, că pare către noapte, cum, grămadă și printre ramuri, soarele-i plângând. Se mai deschide-n cer

Ador nopțile cu lună doinele de dor și jale greierii cântând în strună și mirosul pielii tale Nucul ce se balansează răsfățându-se nătâng mâna ta ce desenează sărutări pe sânul stâng Ador

Întîi, că nu mă simt prea bine și beau doar ceai de mușețel. mă dor tramvaiele pe șine, mi-aș face-o casă cu nivel. mi-e clar acum… nu e de mine! Al doilea, fără de tagadă, iubesc un

Nu înțeleg unde-mi găsești tu vina când eu te scriu cu font în calendar ți-aș adormi pe brațe la Sulina aș ancora epavele sub far iubirile le-aș paria la zar și m-aș reboteza -