Poezie
de-atâta vară
1 min lectură·
Mediu
iu al meu,
de-atâta vară
au ieșit din ouă
puii.
stau cireșele povară
și s-au pus pe rod gutuii
iar, caisele pe rând,
se răsfață printre frunze.
eu, la gura ta,
cu jind
sorb o vișină pe buze.
la fereastra dinspre tine
gândul mi-l ascult...
și
...cântă
și atât îmi e de bine!
și atâta mă framântă!
că m-aș cățăra-n livezi
până-n vârful cerului-
doar să văd: iubire, verzi
îți sunt ochii
ori căprui?
tot spre-ați spune" te iubesc"
macii și-au ieșit din floare
luna-i tot descântă-n
seară
și-i întreabă de-i firesc
până când și ea,
minciuna,
s-aibe chip de fată mare.
iu al meu,
de-atâta vară.
033925
0
Miciurinistă
Situația-i ilară:
Când am altoit lămâii
Ce-i țin iarna-n bloc, pe scară
Toți vecinii mei, molâii,
De planton, au stat, pe rând,
- Chiar și japonezul Kunze
Salivând, într-un intrând,
Cu-ochii ațintiți la frunze.
Clorofila urcă-n vine,
Floarea se desface, sfântă,
Fecundarea merge bine,
Toți vecinii se frământă,
Oare face mere verzi,
Pere, piersici sau gutui,
Oare-n bloc o să dezmierzi,
Prune dulci de Covurlui?
Așteptai, gândind, firesc,
Altoită, orice floare,
Ca și orișice, lumesc,
E datoare cu-o născare,
N-a ieșit nici pară, prună,
Nici vreun măr, la noi pe scară,
Toți au zis că: Asta-i bună!
O lămâie gălbioară.
Calimero