sanda nicucie

În mintea mea e-atâta minte, Că joacă Dumnezeu şotron, Şi eu mă plimb doar în breton Şi în şoşoni fără veşminte. Prin mintea mea trec avioane Să ducă marfă la chinezi, Şi toarnă primării

De ce mi-e dor de tine, când doar ce te-am avut, Şi-am descântat cu bobii deasupra pielii tale, Din noapte până-n ziuă, şi ce de of şi jale Ţi-am semănat pe buze, atunci când m-am pierdut? De

Ia arcul, săgeata, grenada și tunul Ia pușca iubire și fă-te încoace... Și dă tot ce poți și fă ce vei face Și pușcă-i pe toți să rămână nici unul. Sunt flori până-n ușă și-i plin în

Dacă-am să mor Să nu-mi aduci o floare Şi nici o lumânare Să-mi aduci... Dacă-am să mor, Plantează-mi nişte nuci Şi lasă-mi lângă cruce şi un tuci Şi lemn de foc Şi lemn de dor Pentru

Iu al meu, se duse anul, sărbătorile s-au dus, Stau în pat ca bolovanul, cu ideile în sus Și piftia și ciolanul dacă-au fost acuma nu-s. Vine-n mine uraganul și eu încă nu ți-am spus Că halind

Să-mi iau cu tine nuntă și munți de-ngrijorare, Că nu ne vin mesenii ca vinul să-l înceapă Și nu ne joacă-n horă, cămașa, soacra mare, Când sfinți-n calendare o să-l prefacă-n apă. Să-mi iau cu

Ce mă fac eu fără tine când te-oi pierde printre dește, Sau te-oi strecura prin site, ori te joc la billiard? (N-am văzut în viața toată, n-am văzut, doamne păzeste! - ți stau femeile grămadă, mai

Săruta-ți-aș neică gura până când m-or duce plopii Între patru anotimpuri peste deal la iarbă grea. Verdele să-l scurg din ramuri să-l așez în rând cu snopii Ce te leagă-n cercul veșnic atârnat de

Ce mă fac eu fără tine, până mâine dimineață, Când te vor soma cocoșii să stai drepți pentru apel? Și te vor întoarce-n pături cât să-ți ia un an din viață, Și să-ți mai adune altul, ce va fi cam

Spune-mi tu, că nu te-aud... Azi nu mă văd. E iarba-atât de deasă că-mi înverzește sângele în vene, și mă cuprinde, fix, o sfântă lene pe partea stângă,-n dreapta mă apasă. Un buburuz

Și se făcea că te iubeam sălbatic La zeci de mii de mile depărtare. Îți trimiteam bezele peste mare Îmi răspundeai în morse. Telepatic Te auzeam în marea mea chemare. Veneai pe jos și-mi

Așteaptă-mă iubire, am să viu Nici nu importă mijloc de transport. De dragul tău aș locui și-n cort Pe-o moviliță dintr-un sat pustiu. Așteaptă-mă în urmă, în trecut. În mai să mă aștepți și

Te-aș părăsi dar nu-mi aduc aminte Nici cine ești, ai fost, și nici măcar, Te-am rătăcit prin lanul cu mărar Și te-am lăsat pe veci fără cuvinte. Îți strig prin somn un soi de jurăminte… Cât

Când privești cum floricica dintre iernuri își revine Și aleargă păsărica țopa~țop peste câmpii, Nu-i așa că te încearcă fel de fel de bucurii Și că-ți vine a pupa toate babele din mine?

Te-aș schimba prin târguri mâine pe un car cu patru boi Sau pe-un codru vechi de pâine și o traistă cu trifoi Te-aș schimba c-așa mi-e felul te-aș schimba la o adică Te-aș schimba cu mușețelul

Să te răpesc în drum spre mănăstire Dintr-un tramvai ce caută să pice, La drum de seară și din zori-zidire. În turnul meu de sfântă Beatrice, Doar praful de pe tobă în neștire Mai joacă

A fost așa un fel de aventură, Un fel de-a explora printe boscheți. Nici foarte treji, dar nici extrem de beți Un fel de cal de dar, de mură-n gură Spre lungul drum, cu grija altor vieți. Un

Te-aș alunga din mine ca pe-o necesitate Þi-aș face-ngropăciune cu popi și parastase. În gând ți-aș da pomană din viețile rămase, Și-ntreaga veșnicie ți-aș umple-o de păcate. Sau te-aș schimba

Dacă-mi va fi mai bine sau îmi va fi mai greu Și-ai vrea să știi de mine întreabă-te că poate Ai să găsești răspunsul ascuns în pieptul tău Sau uită-mă-n sertare cu ușile-ncuiate Nu-ți spun

Iu al meu, e toamnă, dară - de s-au gălbejit dovlecii. stau ciorchinii-n vii povară, noaptea-i cântă liliecii. miejii nucilor se coc și pocnesc din coji pe rând, eu n-am stare și n-am

Ca să se-ntâmple care mai de care Trec întâmplări prin zile ne-ntâmplate. Și-n traista mea cu netrăiri, din toate Rămâne gustul de cireșe amare. Să-mi poarte rădăcinile uitate... Nu e nici

Mi-ador de tine nu știu cum, mi-ador de tine nu știu unde. Sunt gândurile moi, rotunde prin coșul minții-mi iese fum. Și cha cha cha și bum bum bum! în miezul verii-aud colinde, Și mă

Ia mai du-te-n ploaie, zările-s pe bec, iarba e albastră, viața-i prăzulie, când de fapt ești oaie, tu, te dai berbec cu-ascendent în baie Lie ciocârlie, hai la mers pe bandă încă-o eră

Bărbații-s toți niște distruși Chiar de-i alegi după ureche. Când nu-s plecați, sunt sigur duși Cu pluta. Pe la Vama Veche Făceau nudism trei pescăruși. (Alți trei se vindecau de