A dor de...

sincer, am rămas fermecat de această ticluire...

O să vă mai citesc!

mi-ador de tine chiar acum,
te-aș căuta, dar nu știu unde
să-ți văd… căpițele rotunde
și să le mângâi ca și cum…

de te-aș găsi, ce cha, ce bum!
în jocul dragostei ne-am prinde,
pe fân, pe iarbă cât cuprinde,
pe lângă gard pe lângă drum!

dar vai, mi-s visurile scrum,
că zeul fericirii minte
și nu mai cred în jurăminte.
ne vom iubi cândva, postum…

Mulțumesc frumos!

“ne vom iubi cândva, postum…” Petru Ioan Garda

Prin iarbă, fân și prin hambare,
Mi-ador deja să fug de lume,
C-un vin în traistă, trei volume…
Ce spui Ioane, gură mare?

Parcă te știu după prenume
Sau te cunosc după cărare;
O betonai cu inimioare
Și cu sufleuri de legume.

Atât te rog, să ai răbdare!
Nu știu nici cum, nici cât anume;
Că și-n iubirile postume
Mai am trei-patru-n așteptare.

ne vom iubi cu disperare
în grădinița de legume,
în pat, dulapuri cu costume,
în munți, în cucuruz, în mare,

în aer, ridicați anume,
pe caldarâm, pe cal călare!
cât despre coadă, am răbdare,
sunt lungi cărările postume…

și dacă faci o programare -
la câți ai zăpăcit, s-ar cere -
să mă așezi, cu detașare -

ca alți nebuni să nu mai spere -
drept ultimul în așteptare
și primul… după înviere.