Poezie
Parcă
1 min lectură·
Mediu
Era-ntr-o vară fără ploi,
și toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, joi,
sau vineri seara, pare-mi-se.
În ochi ni se citea văpaia,
în trenul plin de cetățeni,
la clasa-a doua, spre Sinaia,
sau parcă, parcă spre Bușteni;
Timidă nu spuneam nimic,
când mi-atingeai câte o dată,
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată;
Doar ciripeam: “Ah suflețel!”
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel,
sau parcă-n duplex la cabană-
Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi și picățele,
sub geamurile fumurii.
sau parcă, parcă, jaluzele;
Când în final pe canapea
ușor, ușor ne-am așezat,
(ce bine te-asortai cu ea!).
sau parcă, parcă era pat,
Tu mi-ai șoptit: ‘’Ah, ce noroc,
în ochii tăi să văd înaltul!’’
și ne pupam așa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.
001.422
0