Poezie
Amor cultural
1 min lectură·
Mediu
Azi mi s-a pus pata pe tine,
dar nu în mod simplist, banal,
mi-atât de rău, că nu mi-e bine
și te doresc. Gramatical!
Si bine (zic) c-o să ne fie
- nu stau acum de ipoteze -
eu – bună rău în prozodie,
tu – la cuprins în paranteze.
Va fi mortal, așa rămâne!
când virgulița n-am să știu
s-o pun acolo un'se pune,
te voi lovi sfios, sașiu,
C-o rimă între felinare
și-o tandră replică-n obraz
în pagini ecoliterare;
iar tu, atunci, alb de necaz,
vei pune, iute, două puncte
și, numărând din doi în doi,
gramatical, cu amănunte,
vei pune virgula-ntre noi.
Va fi amor plin de cultură,
cu rimă, ritm. O poezie!
tu - moș fără un dinte-n gură,
eu - tinerică și șașie.
012748
0
Tu - tinerică și sașie,
Eu - moș fără un dinte-n gură...
Ne încurcăm în prozodie,
Precum aracii în cultură...
Au dat lăcuste-n papușoi -
Și din bărbatul ca un munte,
Tot numărând din doi în doi,
Rămas-au numai... puncte... puncte...
Am pus răzoarele cu praz
Crezând că-s brazde literare,
Dar, ca să-mi facă în necaz,
Crescut-au buruieni amare.
Și au trecut fără să știu
Ani patruzeci din astă lume,
Ce să mai cred, absurd, diliu,
C-ai să rimezi cu „vei rămâne”?
Am scris pe vremuri antiteze
În elegii, doar ca sa fie -
Și am rămas, în paranteze,
Să scriu o tragi-comedie...
Căci dintr-un ritm frust, estival,
Se văd „protezele”-n ruine,
Ce te-as mușca, gramatical...
Dar mi-e... c-ar fi cam rau... de bine.
Cu simpatie,
Sab