Poezie
Îl iubesc pe Făt Frumos
1 min lectură·
Mediu
Îmi este drag, cât nu încape dragul,
În suflet și în carne, pân' la os.
Și dacă trec poveștilor azi pragul,
E clar că îl iubesc. Pe Făt Frumos!
El are farmec, ca un pui în coajă,
Moțat... pe un șezlong albastru-mov,
La mine-n suflet zilnic face plajă
Și bea cockteiluri duble-molotov.
Zi după zi, Ilenele i-ar da
Bezele și năvală, rând pe rând.
Dar el alergă zmeii-n mintea mea,
Cu care mă loghez, din când în când.
Când nu-i al meu, eu tot îl simt că este
Și are-un gust de mere și păcat,
Că azi l-am dat afară din poveste,
Doar să-l aduc (nițel) … la mine-n pat.
012
0
Cam cu sfială, ți-am trecut, eu, pragul,
Noroc că astăzi nu te-a pus la dos
Cel ce te-ascunde-ntr-un joben, ca magul,
Când tu flirtezi cu unul... Făt Frumos.
Mi-e tare teamă c-ai căzut în vrajă
Acolo, sub mătăsuri, în alcov,
Ia-ți umbreluța și mai ieși la plajă,
Și-n locul lui, citește-l pe Dimov.
Zici c-a intrat cu calu-n mintea ta,
Dar tu nu vezi? Pe net, cu toții vând
Drept armăsar, vreo gloabă fără șa
Și fără-un amănunt ce-l țin în gând.
Îți recomand să-l uiți. El e-n poveste!
Iar dacă vrei să intri în păcat,
Tu ia-l pe Zmeul cel cu cinci neveste;
Mai rar, dar o să știi ce-i un bărbat.
Calimero