sanda deme

Libertatea unui om consta in fericirea sa , in acceptarea destinului sau, conducandu-se dupa principiul iubirii universale care este suprema si neconditionata( de om).Cu ea ne nastem, avem

Ti-am reprosat sintaxa obscura, cuvintele tale sunt puse sa primeasca un triplu sens. Fara rasfrangeri in real. Eul nostru este animal, existenta particulara ne priveaza de lumina ( poti sa

Vorbesc cu un bolnav, ingaduit i-e plansul lui, mai mult decat mi-e mie. Doresc sa il ajut, sa-l fac sa fie , la fel, cu mintea-ntoarsa inspre Cer nu spre vecie. Sarman bolnav, cu jale si

Ziua Scadentei e calculata pe fila aceea, gri-alb-negru, fara alte variante. Cuvantul insuportabil e lipsit de sens, oglinzile aburite de pacate si bucurii ne voaleaza, ne mint si ne

Intoarce pagina e alba, e ziua care vine, s-a nascut din ieri. Seninul mintii naste noaptea gandul, izvor amplificat de tine. Nu-i da crezare, un gand, o lacrima, visare, nebunie, e

Munti de zapada si flori de gheata, Morgana imi ruineaza mintile. Cuvintele mele le trimit scrisori in cer, desenate, stiu sa zboare, descantece pentru dorul de soare si lumina. Ma sterg de

Suntem calatori Spune adevarul fii unic in dezordinea lumii. Jocul exista atata timp cat participi la joc. Eu n-am nici o treaba, Sunt ca un embrion Sunt ca un sfinx Sunt ca

Replici pentru neincredere Adorm leganata de Cantecul mut al genelor tale, Ochii imi scapa printre degete Ca nisipul soarelui de piele. Ma scald in mainile tale Si trupul imi freamata a

Esti atat de departe. N-o sa-ti caut mersul in runele noptii printre spaime, speriata de frigul asteptarii. N-o sa te chem in seara asta straina, in spatiul gol in care nu te ating, in drumul

CUVINTELE MELE Cearcanul vanat in care ma ascund ca sa ma pot feri de preziceri- fara sa-i spun, te cauta. Camasa ta miroase a noapte, nu stii cum doarme o fata, arcul soldului epuizant

Cu ranile mele, voi inveli ranile tale fara sa-ti cer nimic in schimb. Iti dau un fagure de luna si fragi de stele coapte, cu flori de zori te-mbrac, nu plange, suflarea-ti este

Vorbele atarna ca rufele scrobite albite aspre, vorbele acestea ma sufoca, sunt zdrentuite de plimbari printre stele pasi pe luna vorbe intoxicate cu nori laptosi Banuiala mea ca Ariadna

Picioarele mele lasă urme de ulei pe viitorul care neincetat vine si nu pleaca defel. În șir de gâște coloana pășește-n cerc. Dimineața mă spăl, cu inima sclerozată ciugulesc ziarele de pe

Coboara anul in suflet facandu-ne sa-i numaram pe cei ce vor mai fi, e drept, fara-o graba prea mare. Zori sangerii se deschid la auzul cuvintelor dintr-un alt timp cand ma-nacalzeam la un

ECHILIBRU Sa nu te pierzi in amanunte, Sa nu te pierzi in idealuri, Sa nu visezi la frumusete, Caci mintea face valuri, valuri. Margeaua aruncata-n ape Da cercuri mari, Ca mintea

Cu lungi arcusuri iarba cauta si descanta trupul din care femeia plecase. Ecoul poarta clopotelul altarului, e haina de aur a lui Orlando Furioso, Laertios mananca radacini si ierburi în spatiul

Ne ducem si revenim de unde am fost iubindu-ne. Seara, in jurul mesei, sunt asezate si umbrele, intr-o tacita asteptare de alternative, multe, putine. Totul in noi e flacara ca in ziua

fandare in miezul Sporadelor albastru-lumina scrijelind salbatec ochii, ochii mei forfotind pe plaja la hotel pe terasa ziceam ca numai la oglinda exersez eleganta tacuta a Gambei dar tu ma

Asteptam barbatul care sa-mi caute prezenta in minunea calda a oglinzii mele goale. Am pictat o usa chiar in mijlocul oglinzii, dupa ea s-au deschis alte usi, fara ordine. Ordinea-paznicul

Umbra Intoarce-ma din drum, m-a rugat umbra agatata de copacul vietii. Intoarce-ma fetito sa ascultam povesti si ganduri de copil. De ce te-as intoarce? am intrebat-o fericita. Sunt