Inchidere in tacere

Dupa terminarea lecturii am spus: iata o poezie. Ca sa nu fiu banal si sa spun doar, mama ce mi-a placut.
O mica scadere la versul :\"cu pasul frumos\", acel frumos imi pare prea neutru.
Si parca si \"runele\" din primul vers ar vrea sa fie ruinele.

Si-mi era miere
prelinsa peste rana,
si-mi era izvor de alinare
in cerul gurii ars de venin,
si-mi era vremea
innodata a dezlegare
rabufnind din pantecul oceanului
catre senin...

din principiu simpatizez cu runele:) ce-mi place mult, mult, e felul simplu si adanc in care se construieste textul, fara aglomeratie de metafore (cu ocazia asta sunt intoarsa spre mine si autocritica:) ), fara intorsaturi \'senzationale\'... as fi infipt o unghiuta in \'frigul asteptarii\', \'padurile fumurii\', \'cu intrebari in suflet\', dar de fapt poezia ta are multa forta, una densa, incantatorie; ultima dintre constructiile pe care le-am insirat aici e de bine-bine plasata in strofa ei si are un aer \'general-uman\', delicat si dureros, asa cum cred ca s-ar marca la \'cerinte\' intr-un ipotetic indrumar al poeziilor ideale:)
singurul vers \'faible\' e acel \'cu pasul frumos\', asa cum remarca si costel; prima oara am recitit fara el, dar textul pierdea din rotunjime...mi-l imaginez pur si simplu cu un alt adjectiv, mai amplu cumva dar necesar ne-complicat (hmmm...sunt vaga, nu?:) )
dincolo si dincoace de asta imi place mult mult sa ma adapostesc la cele postate de tine si raman o cititoare fidela.