Poezie
Neuroland
1 min lectură·
Mediu
tainic alunec prin tamplele tale
si ma topesc in gandurile matematic ordonate
un, doi, trei, al cincilea ma doare,
logica cotidianului, friptura in sange a buzelor
sau sarutul cu alge la mijloc,
ramane ceva incert
pieptului meu i s-au prezis coaste
inima cu chipul maro
nu vrea sa afle nimic,
zilele mele se trec pe drumuri,
intre un cuvant si altul ma caut
lasa-te-ncet
pe genunchii mei zgariati de teama
pofta de pace o sa ti sa scurga printre degete,
nu-mi spune pe nume, sunt aici
am insomnia toamnei, am fost plecata in regiunea visului
unde pot sa respir
cu toate ideile
0104355
0

inima cu chipul maro / nu vrea sa afle nimic\").
Cred ca e un poem care rezista criteriilor de apreciere a valorilor.
(Ma deruteaza insa, ca, fiind femeie sa spui \"lasa-te-ncet / pe genunchii mei\", eu as prefera invers...)