Poezie
Decembrie
1 min lectură·
Mediu
Coboara anul in suflet
facandu-ne sa-i numaram
pe cei ce vor mai fi,
e drept, fara-o graba prea mare.
Zori sangerii se deschid
la auzul cuvintelor dintr-un alt timp
cand ma-nacalzeam la un foc palid.
Trei iepuri se dau peste cap,
noua plopi devin fluiere galbene
pe sesul cuminte ca un somn mineral.
Ne-ntoarcem in iarna
de pe unde am umblat
c-o rasuflare mai grea.
Un ochi transmite celuilalt vederea
acum focalizata intr-o sonda.
Intors inlauntru
rade numai in sine
fara sa spuna de ce.
Noua, ne arunca
intr-un ghem de declin
(ochiul- ins cumsecade)
doar un suras neutru.
043983
0
