Rosca Constantina

Când mi-e greu să apuc de țolul julit de arme mă târăsc primăvăratic spre jilavul sârmei ghimpate și-i scot caninii, îmbătrânind-o; N-are a face dacă sâmbătă mă duc la război calul l-am

Mai am un singur deget, nu s-a stins în amurgul precoce cînd ne-am iubit pe flama bestială. Aș fi crezut, ai fi crezut că suntem pe cadavre și ți-am cerut s-aduci o piramidă din Egipt, ca-n

Eu aici, tu acolo tu, prin mine, aici eu, prin tine, acolo ca două statui cu același simbol construite în alte orașe eu, împreună cu tine tu, împreună cu mine, dar niciodată noi doi.

Mugind, cărările zburdă pe zorile de grohotișuri numerotate de la unu la infinit, iar calul face mătănii spumoase și colorate pe marginile prăpăstiilor în care se aruncase doar pentru o

Surâd la lampa ce s-a stins uitându-se la luna albă ce leagănă în necuprins un chip de spaimă si de nalbă. Înlocuiesc în gând privirea grea și drumul se-ncinge lung, spre tine: între trecut

Prin case singură se plimbă o umbră dragă de sidef și bate-n geamurile ude cu-n suflet slab, surzit de frunză. Se lasă un petec gol de craniu pe mâna dură ca un lut și umblă simpla, alba,

Vezi cei doi ochi ce apar pe palma vântului? Au o culoare obișnuită, dar ceea ce spun ei înțelegi tu, au culoarea ta... Vrei să le răspunzi? ia-le culoarea și pune-le un nume, dă-mi ochii

Auzi? Strigătul stelelor te cheamă să-mi zâmbești rupând câte-un colț din inima albastră. Pivește!... Amarul lunii ce seamănă cu fața copilului nostru născut ieri pe zi de furtună

Mănâncă-ți mușcătura -Poftă bună, dragul meu Și totuși... simt cum un colț din inima mea atârnă între dinții tăi înroșindu-ți gura pe care o sărut de atâtea ori cu ardoare de rănită...

E peste puterile mele să mă îngrop în frunze, aș deveni o toamnă palpabilă și...inutilă chiar dacă sub mine zac morți de funingine și dorm cu capul pe anotimpuri din toamnă-n toamnă e peste

Cu oameni de nisip ce plâng și nasc oameni de sare s-a jucat soarele și...marea; o lacrimă mare de sare din oameni de nisip de sare curge pe pieptul omului de mare -un zeu

-Mușcă! -Aș mușca din mine! dar cine să plângă? căci eu n-aș avea timp! -Plângi! -M-aș plânge pe mine! dar cine să consoleze locul secat? -Râzi! -Aș râde de tine că stai și-ți pierzi

Momente de uzură și fragedă dorință născând în trunchi tânăr, amorțit am aplecat din mine voință cu iubire și m-am înduioșat privindu-mă. Și ici și colo am luat o violetă ca din corola ei

Ai rămas bătrân ca trunchiul pătrat de pe ramura geamului înflorit în cuburi de gheață peste noaptea de Bobotează Dar ești la fel ca sentimentele mele plutind în eternitate, chiar dacă noi am

Bună seara, dragul meu... Tu ce crezi? Crezi că sunt eu? Ce-ți trece prin mintea dragă Și prin ochii înțelepți? Dacă-ți arde tot de șagă Gândul meu e-n poziție de drepți! Sus se zbate o

Să minți cu gura plină când pe buze zâmbesc pene de căprioară și-n urechi îți atârnă argint de figuri geometrice îmbătrânind carcasele masivelor bacoviene mici și neîntrebătoare întrebări ale

Uneori ne găsim azvârliți ca niște alge de culoare umană, pe plăjile necuprinsului grăitor de viață. Ce dulce mireasmă ne mângâie șoptind urme de pași pe nisipul atât de rece, atât de cald! Ne

Am ajuns analfabetă tot uitându-mă la tine cum ronțăi creionul de felul lui albastru dar care s-a schimbat la față de când cu tine, cred că i-ai povestit toate pățaniile unei păcălite

Când am crezut că ești departe de mare tu te-ai gândit întotdeauna cum să-mi spui: \"La revedere!\" Dar ai greșit căci nu erai lângă mine și nu puteam auzi nimic; când credeam că ești al

Când n-o să mai fiu om n-o să mă mai usture gândurile iar tâmplele sufletului n-o să mai zvâcnească la simpla atingere a numelui tău... Când n-o să mai fie ieri, azi și mâine ochii n-o să