Baladă pentru lună plină

1 min lectură·15 februarie 2005

Mediu

Surâd la lampa ce s-a stins

uitându-se la luna albă

ce leagănă în necuprins

un chip de spaimă si de nalbă.

Înlocuiesc în gând privirea grea

și drumul se-ncinge lung, spre tine:

între trecut și clipa rea

ce te aleargă peste mine.

Aș vrea ceva și nu fac nimic.

Mă-ngheață noaptea fără lună,

aprind o lampă într-un spic

pe-un lan lungindu-mă, imună.

Te chem, te apropii, te resping

și mă-nspăimânt de-un corn de taur,

alerg spre tine îmbătrânind

cu luna sacră ca un laur.

011.871

Rosca Constantina. “Baladă pentru lună plină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rosca-constantina/poezie/106283/balada-pentru-luna-plina

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

\" aprind o lampa intr-un spic\"...imi place tare mult.

Incearca asa: \"Surad, iar lampa ce s-a stins\"...greu cu la,la

Tego.