Marea mea - mamă
De multe ori am pășit urme albe în golurile întunericului, am călcat pur și simplu pe el, sadic, cu înverșunare. Eram undeva pe grinduri de roci albastre aruncate pe plajă. Dacă ziua
RCRosca ConstantinaNimic nu este așa...
Îmi place să stau noaptea când este liniște să apăs pe clapele de fildeș ale zilelor umbrite de tristețe... Să alunec degetele pe corzile-ntunericului dându-i lumina melodiei, amintirea
RCRosca ConstantinaCelor din sufletul nostru
Dacă ne aud au puterea să tacă, dacă ne văd au curajul să meargă spre infinitul cel nesfârșit de rece... Dacă ne simt înseamnă că le-am dat din căldura noastră, iar ochii lor pot lăcrima din
RCRosca ConstantinaBuze blonde de spaimă...
Gura lui mă privi cu buze blonde de spaimă. Numai ochii vorbeau întunecându-se sau luminându-se deodată. Îi sorbeam fiecare cuvânt, iar culoarea genelor alcătuia punctuația gramaticii universale.
RCRosca Constantina