Poezie
Recrudescență
1 min lectură·
Mediu
Momente de uzură și fragedă dorință
născând în trunchi tânăr, amorțit
am aplecat din mine voință cu iubire
și m-am înduioșat privindu-mă.
Și ici și colo am luat o violetă
ca din corola ei s-adun toată culoarea
și violetă sunt însumi eu acum
înăbușind sărutul palmelor,
În ceață mi se zbate gândirea în creste de bazalt
iar gura mi-e cremen și mâna țuguiată
căci ultima recrudescență a frunzei
se naște rugătoare, parfumată...
Pictez și sculptez în flori de colț
și ochii mi-i fardez cu albul străveziu
îmi strâng păpușa-n mâini
storcându-i amintiri și e dureros,
M-am dus și la altar și m-am rugat de mine
cu valuri lungi să mă-ntâlnesc
să împletesc din nisipul mării
ceva nou, lipsind nepământesc...
Un fulger m-a încălzit
și tunetul e sare,
sarea creștinătății unor noroaie
unde lumina scapără polenizare...
011.962
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rosca Constantina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Rosca Constantina. “Recrudescență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rosca-constantina/poezie/105859/recrudescentaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ori poate femeia se maturizeaza si gaseste ca sensul e altul?
Si-apoi, un fulger poate fi...insa lovit de el nu vei mai fi,dar iti vei fi primind iertarea acelor crestinatati innoroiate.
Tego.