Romulus Câmpan Maramureșanu

Iertare,

\"scoborî\"

Cu același respect,

Domnule Marius,

Vă mulțumesc de timpul investit în a-mi dedica o parte a gândurilor dumneavoastră, însă tentativa de glumă nu vă absolvă de jenantismul din \"Criticilor...\".

V-am citit biografia, nu aveți dreptul spiritual de a scoborâ atât de în josul părerilor.

Cu respect,

Bună Marius,

Poezie, dar fără diacritice nu poate intra în discuția editorilor. Eu nu sunt (încă:-) editor, doar sfetnic profesionist:-))

Cu mult respect,

Bună Liviu,

Foarte reușit poemul, am luat foc, stil clasic păunescian, însă mai subtil, mai liric, mai intelectual.

Strofele 4, 5 reduc însă mult nivelul și impactul poeziei, iar 7 parcă s-ar cere revizuită, pare puțin forțată în tipar.

Cu mult respect,

Domnule Marius,

Primele patru rânduri nu justifică prezența sintactică a lui \"pentru\".
În rest gând frumos, agresiv dar duios.

Cu respect,

Domnule Marius,

În numele acelor confrați de la Agonia, care ar putea fi de acord cu mine, vă rog din suflet să retrageți această diatribă cel puțin jenantă pentru palmaresul dumneavoastră intelectual.

Refuz să vă comentez scriitura, rungându-vă eventual să corectați doar \"Nu vreți c să schimbați refrenul\".
Până și invectivele au dreptul la integritate caligramatică.

Cu respect,

Mon cher Constantin,

Am vrut să cobor de câteva ori de frica morții de bucurie, dar n-am putut. Foarte reușită sarabandă de imagini și emoții, coerente și nebune în același timp. Poate doar cuvântul \"lapte\" l-aș schimba în \"lacte\", pentru a rămâne în trena \"zbilțurilor xantelasmate ale lampirilor\". Îmi iartă îndrăzneala.

Cu mult respect,

Bună George,

Frumusețe clasică-ți, cu Yorick oglindă și imagine.
Frumoasă alegere cutremure-féconder.

\"că\" din final, nu \"să\"?

Bună Constantin,

Vijelie a simțurilor, teatrală a imaginilor, superb.
Am reușit să simt tot poemul, încercând și reușind în mare parte să-l vizualizez; era să plâng la \"culegem mălai din mămăligă, și stingem lumina în frigider\", \"taci fără mine\", durerea mai mare ca ironia, în cuvintele-ți. În final te-am văzut în ușă, în mână cu un ursuleț căruia-i dăruisei ultimul ciorap de schimb al întregului armistițiu.
Mă iartă că sunt puțin zăpăcit de imagine.

Cu mult respect,

Bună Ovidiu,

Ochi al furtunii poezia, dând prin dimensiuni aparența slăbiciunii, pertând însă grindini de judecată. Avertisment ultim, aproape profetic.

Mi-a plăcut mult.

Cu respect,

Bună Daniela,

Taină a iubirii avându-l ca destinatar pe El, ai scris. Poemul este superb. Închegare sublimă a rugii cu doxologia îndrăznind să spere.

Mult succes, te citesc cu mare bucurie.

Cu respect ales,

Bună George,

Poezia este un model reușit al viziunii cadru-imagine, unde metafora extrem de sugestivă dar închisă, asigură cadrul ideii de fond, lăsată să curgă cu mai multă deschidere. Totul se construiește în finalul preambulat aici de \"piatra exilată în zid\", un fel de teofanie înaintea versurilor finale. Intelectualism de rasă, în fericită pereche cu o tandrețe înfrânată a dorului descoperirii Abisului.

Cu mult respect,

Bună Florin,

Mi-a plăcut \"nefinitului\", această redefinire a Eternului.

Cu respect,

Bună Cristina,

Concentrarea extremă pe care o cere acest gen de poezie scurtă, nu permite superficializarea ultimului vers, care trebuie să rămână partea cea ma \"grea\" a strofei.
\"Ce soarelui...\" este mult prea fluid pentru închegarea primelor trei versuri.

Cu respect,

Bună Cristina,

Mie mi-a plăcut această spovedanie/implorare.
Poate doar acest \"aia\" rupe frumusețea cuminte a gândului.

Cu respect,

Bună Ana Maria,

Bine ai venit!
Câteva observații, întâi de ordin tehnic.
1.Dacă nu mă înșel, haiku este (conform DEX): \"Poezie japoneză alcătuită din 17 silabe dispuse în trei grupe.\", de obicei 5-7-5. Deci?
2.România și nu \"Romania\"; Agonia este -cu drept- sensibilă vis-a-vis de diacritice.

În ceea ce-ți privește poezia, mie îmi place, în special \"dilatarea Prutului\".

Cu respect,

\"culcuș de tăceri fără reazem și slavă\"

Frumusețe descoperită a măreției încă ne-nțelese, dar tânjite.

Reflexie și rugă, spovedanie și cină de taină, întrebări și speranțe.
M-a încântat.

Cu respect,

Drag Călinule,

Perfect de acord cu antecomentatorul.
Regăsește-te în final pe măsura \"restului\" poeziei, ca întreg.

Cu mult respect și încurajare,

Stimate Domnule Holobâcă,

Îți mulțumesc mult pentru readucerea aminte. De câteva zile încoace îmi îngână sufletul, \"pe-un picior de plai, pe-o gură de rai...\". Îmi pare atât de rău acum pentru toate zilele pierdute, în care aș fi putut să-l iubesc mai mult pe Eminescul acelei simplități poetice desăvârșite, pe care o redescopăr atât de târziu. Gestul domniei tale de a scutura puțin praful de pe înțelegerea unei capodopere a literaturii universale, este dincolo de hermeneutică, o datorie a bunului simț artistic românesc. Trăiesc de 16 ani într-o țară pe care am învățat să o iubesc, dar poezia mi-o scriu în limba dorului după cerneala pe care regret că am băut-o doar, atunci, în anii de școală petrecuți în Maramureș și Cluj.
Cu adânc respect pentru confrații de pană care înțeleg altfel poezia, mă sfâșie gândul că \"pe lângă plopii fără soț, adesea am trecut...\", ar poposi la atelier, ca \"prea clișeu, n-am percutat, etc.\"

Mulțumesc încă o dată pentru scriere.

Cu deosebit respect,

Călinule prieten,

Mulțumesc pentru semn, mă bucur că înțelegem multe realități, asemenea.

Silviule \"frate de cruce\",

Pe mine fulgurațiile mă interesează mai mult decât \"textul\". Îmi înțeleg poezia ca fulgurație venindă din undevaul pe care de abia încep să-l descopăr.

Cu respect,