Roata cât o palmă

numai ei cățea neagră furișându-se discret prin golul săptămânilor înghițea ascultând-o firmituri mici plânsul mâncat de mușchi încolăcit fugar cu iederă de cei meschini și umplea nefinitului curs de pe cruce umbra sabia *** te va feri de frig pentru tot omul i-am zis și pacea însemna să fim aruncați cu ochii bine legați de hohotul de râs celor o mie de lumini *** întâlnim rar de vreme ce fugim de năpastă slăbiciunea lumină sărutul joben ceva ne atrage acolo unde e silit cuvântul să se învârtească singur