Poezie
Apa băută de orbi
1 min lectură·
Mediu
Un zar rostogolit pe pătratele albe și negre
revarsă-n ferestre miraje cu pieptul străpuns
de săbii călite în apa băută de orbi.
Pe câmpia cu tumuli jefuiți de memorie
orele se aprind în cadrane
ca-n umbra părului tău contururi de sânge.
Un abis e piatra exilată în zid
de săgeata de plumb cu vârful în creier.
Cuvintele, atingerile și semnele
Putrezesc în carnea
Desprinsă de os a salcâmului
Ca temeiul iubirii sub farduri.
Să strângem, Doamne,
capetele curcubeului
ce-ți potolește mânia.
L’eau bue par les aveugles
Les dés jetés sur les carreaux blancs et noirs
versent dans les fenêtres des mirages aux coeurs percés
d’épées trempées dans l’eau bue par les aveugles.
Sur la plaine avec les tumulus pillés de mémoire,
les heures brûlent dans les horloges de l’herbe,
comme les contours du sang dans l’ombre de tes cheveux.
La pierre exilée dans le mur est l’abîme
de la flèche de plomb la pointe dans le cerveau.
Les mots, les attouchements et les signes
pourrissent dans la chair
détachée des os de l’acacia
comme la raison de l’amour sous les fards.
Serrons, tous les deux, Seigneur,
les bouts de l’arc-en-ciel
qui apaise Ton courroux.
024.246
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- holobaca gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 194
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
holobaca gheorghe. “Apa băută de orbi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/holobaca-gheorghe/poezie/223642/apa-bauta-de-orbiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RMBună George,
Poezia este un model reușit al viziunii cadru-imagine, unde metafora extrem de sugestivă dar închisă, asigură cadrul ideii de fond, lăsată să curgă cu mai multă deschidere. Totul se construiește în finalul preambulat aici de \"piatra exilată în zid\", un fel de teofanie înaintea versurilor finale. Intelectualism de rasă, în fericită pereche cu o tandrețe înfrânată a dorului descoperirii Abisului.
Cu mult respect,
Poezia este un model reușit al viziunii cadru-imagine, unde metafora extrem de sugestivă dar închisă, asigură cadrul ideii de fond, lăsată să curgă cu mai multă deschidere. Totul se construiește în finalul preambulat aici de \"piatra exilată în zid\", un fel de teofanie înaintea versurilor finale. Intelectualism de rasă, în fericită pereche cu o tandrețe înfrânată a dorului descoperirii Abisului.
Cu mult respect,
0
succes mai departe!