Romulus Câmpan Maramureșanu

Laura,

Lasă pentru un moment să-ți vorbească păstorul, \"preotul\" din mine. Inima ni-e jalnic de înșelată și înșelăciune sălășuiește în noi. Toată Scriptura vorbește de tragedia tuturor inimilor tuturor oamenilor, care toți l-au pierdut, vândut din inimă pe Dumnezeu. Cum spune Augustin parcă, n-a mai rămas decțt un gol cu formă de Dumnezeu care urlă după împlinire. Acesta e singurul lucru de găsit în noi. De aceea e nevoie de Revelația Scripturii, rostirea Cuvântului, inducerea acestui Cuvânt de către Duhul lui Dumnezeu, spre umplerea acestui gol. Laura, până și o țeavă numai găuri și cârpituri poate duce apă unui muritor de sete. Așa suntem și noi, slujitori nemernici ale unor biserici și mai nenorocite, țevi cârpite care duc apa Domnului Isus.
Nu te uita la noi, că te vei scârbi, dar bea apa să Trăiești.

Cu dragul Domnului,

N-am crezut vreodată c-am să iubesc poeziile care se termină în moarte.
Nu-ți iubesc poezia aceasta. Îți urăsc poezia aceasta, dar e superbă poezia aceasta, dar mă doare poezia-ți, o simt cum îmi sfâșie bucăți mari de lacrimă pe care nici nu mai am vreme să le picur...
Eu, cel cu certitudinea vieții eterne întru Cristos, plâng cu cei ce plâng în poezia ta, cu tine și toți prietenii tăi.
Am cu mine o desagă goală și-s tot timpul flămând, mă luați și pe mine? Că iar s-a scris despre mine, plecatul, dezrădăcinatul, stigmatizatul, sângeratul.
Superb poem, Dana.
Arde-ne Doamne în inimi Învierea-ți să nu ne mai sfâșie atâta moarte.
Iartă-mi zbuciumul, m-a răvășit ce-ai scris.
Cu drag și citire,

Bună Laura,

Strigătul tău este mai mult o personală folosind un limbaj ușor poetic, decât o poezie. Ca teolog protestant (baptist) trebuie să-ți reamintesc cu respect, că amintirea condamnării în legătură cu sărutul icoanelor sau \"lemnelor\", este de fapt condamnarea deschisă a celor care au ales să-și manifeste astfel pioșenia. Prin ceea ce scriu, nu subscriu acestor practici, arătând însă dragoste creștină celor care aleg acest mod de închinare. Teologia ortodoxă a scris volume întregi despre diferența dintre adorarea icoanelor și cinstirea prin atingere a ceea ce acestea reprezintă.
Nu uita că trăim zilele harului, care se ridică deasupra execuționismului automatic al legii mozaice.
Căutarea lui Dumnezeu este lucrul suprem, îmi pare însă că îți provoci singură confuzia, deoarece credința adevărată este tocmai inducerea Revelației în duhul și apoi sufletul căutătorului.
Citește Biblia, numai așa vei găsi ce cauți, prin Cristos.

Cu respect,

Bună Anni,

Superbă poezie de drag, de dorul de părinți, de cutremurul zilei de după.
\"în scârțâitul domol vă aud pașii cu care plecați
unul câte unul ca să îmi lăsati locul
între liliacul cel mare și cel mic\"
Sublim, frumos, te citesc.

Revin.

Anni,

Mi-e atât de dor de el, de cel care-a fost, că mă trezesc recitându-l uneori.
Ca să-l văd acum moțăind în gloata aia de...
Îți mulțumesc de trecere și înțelegere...

Cu drag,

Tamara,

De ce-ai scoate acele superbe două prime versuri? Sunt motivul pentru care am parcurs tot poemul.
Exact primele două versuri sunt atingerea acelor simțuri pe care poezia le atinge atât de rar. Citind, am inspirat adânc, și tocmai mireasma puțin umedă de amintiri ale viitorului m-au aruncat în poem.

Cu drag, citindu-te.

A, confratele Răzvan,

Scrijelirea, stâna, săpatul în lună, simțiri toate, frumusețea ca liant al constructului ideatic.
Te-am prins prietene, dincolo de arborescentizarea de care pomeneai, bate inima iubirii pentru limba poeziei care ne leagă.
Mi-a plăcut mult.

Citindu-te.

Nici nu știu dacă să mai citesc și altceva după acest poem sublim.
N-am cuvinte, mă gândeam să scriu ceva despre mine, despre starea de lehamite, speranță, durere în care mă aflu, și ți-am găsit poemul.
Îmi închipui că mi l-ai făcut cadou de ziua mea care nu este astăzi, dar ultimele două versuri au aruncat zilele înainte și le-au înghețat în maiul ciocârliilor când nu numai gându-mi va fi mai cărunt.

Să te binecuvânte Dumenzeu.

Te citesc cu drag,

Paul prietene,

Acum, după recitire, înțeleg mai bine mesajul. Nu, nu sunt de prisos ultimele versuri.

Cu drag, revin.

Bonsoair Răzvan,

Îmi place mult modul în care ai abordat comentariile, explicațiile date, și în special claritatea acestui enunț, \"o arborescență de sensuri originală în care rolul important îl are ideea.\"
Perfect, mă încântă conștientizarea țelului poetic, alegerea clară a genului predominant.

Mult succes,

Te citesc cu plăcere.

Îmi aduci aminte de mama și tata care când mă vedeau exersând la chitară, recitând, compunând sau scriind, scuturau din cap. Iar domnul B ne aducea salam și pâine la miezul nopții când pregăteam recitalul din Nichita.
Azi mama-i mândră.
Doar buni, săraca a crezut in nepotu-i cam țicnit.

\"nu mă fac poetă mamă
sunt\"

Superb, citim, citim.

Răzvan,

Poezia este intelectualism, ermetism, introspecție, genialitate, terminologie aproape \"tehnică\", dar din cauza lipsei de lianță, este incoerentă, ca un amestec de lut cu schije de metal, care arderea le ține împreună dar nu vor forma un tot unitar. Parcă ar fi un joc de cuvinte gândite însă nu simțite, trăite.
Mai citim.

Cu respect,

Cred că ultimele două versuri sunt de prisos.
\"Și totuși plângem plecarea\" este perfect, voal de neatigere a celor două versuri precedente, superbe, din punctul de vedere al simțirilor mele.

Te citesc mai departe.

Cu drag,

Daca-ș putea da steluțe, ți-aș da una, nu două, pentru răbdarea de a-mi fi citit scriiturile.
Deocamdată rămâne finalul, nu de alta, da\' rima asta... mă mistuie, cum mă prinde una, cum mă las prins.

Cu tare multă mulțumire.

George,

Tentativa a fost doar un moft, un \"să vedem pănă unde putem să întindem...\", fără să-mi pun întrebarea \"de ce?\"
Ca să răspund acum: teribilism post-infantil de după cei XXXX ai mei, hei, hei.

Mulțumiri sincere, cu drag și respect,

În cazul în care m-ai onora cu prezența, am modificat finalul.

Cel care mi-a scris la \"Zmuribund\" următoarele:
\" E o trecere a poeziei tale spre altceva, dar, deocamdata, incercarea e timida. Mai mult curaj! \"Zmuribund\" e o inventie lexicala interesanta, care poate veni si din asocierea cu ideea \"zborului\", si din simbolistica unei consoane: [z], pe care eu o asociam candva sfarsitului.\"

De aceea am îndrăznit să-ți \"dedic\" (am pus ghilimelele și în titlu, pentru a evita eventuale neânțelegeri) această a doua poezie, pentru că mi-ai dat un sfat, o încurajare.
Simplu, și nothing else.
De altfel am avut și eu același feeling de \"forțat\" la ultimele două versuri.
Te-aș ruga să mai treci, am să modific.

Mulțumesc de citire și sinceritate,

Vă țin sub ochi, gânduri de drag.
Văd că aveți pe site link spre Foaia Românească. În nr. din 26 Ianuarie 2007, pe întreaga pagină 12, mi-au fost publicate poemele de debut în această revistă. Din păcate nu se pot citi pe versiunea de pe net.

Cu drag,

Mă bucur să aud de voi, nu sunteți de găsit pe net?
Sunteți \"vreo\" continuare a \"Nordului\"?
Căteva nume?

Un băimărean departe.

Cu drag,

Ai dreptate, plus că \"de\" superficial, pe când, \"în\" penetrant.

Reading further,