Romulus Câmpan Maramureșanu

Vă mulțumesc pentru sensibilitatea receptivității.

Onorat de trecerea voastră.

Cu drag.

Este unul dintre acele poeme pe care nu le comentez decât rar, început undeva la etajele superioare ale trăirii, cu majoritatea supapelor personalității tale poetice, închise.
Poem scris deci cu intelectul, în care pneuma scrie împreună cu sarxul uitând de psuche, ca să-i acorde o secundă doar, în final.
Of course, preferențialismul comentariului este clar, nu sunt oaspe des la asemenea mese.

Awaiting for Ela as her whole...

Am rămas \"blocat\" pe pagina engleză.
Nu știu ce nivel de acces ai pe pagina română și nici nu are vreo importanță.

Citindu-te...

Geta,

Câteva observații:
1.TREBUIE să folosești diacriticele. La nivelul tău de acces, lipsa acestora te va aduce întotdeauna la Atelier.
2.Poezia este bine pornită, pentru ca apoi să se \"banalizeze\" din punct de vedere poetic. Și eu vin din lumea Magdalenelor, poezia însă are \"legile\" ei.
3.Te rog să revezi, retușezi și repostezi (fără să retragi, folosește doar editarea)

Succes.

Gânduri alese, cometariu frumos, îți mulțumesc din suflet.

Te mai aștept cu drag.

Cât de multe învață omul(poet...) din complexitatea unui comentariu și simplitatea altuia.

Mulțumesc tare frumos,amândurora, pentru părtășia în gând și aprecierile dragi.

Scriu, scriu...

În sfârșit Radmila,

Mi se uscase sufletul după ceva frumos.
De câte ori te citesc prind curaj și speranță-n neinutilitatea continuării acestui stil, drag, frumos, ritmic.
Felicitări, nu te atinge de nimic, e prea frumos.

PS. D-le Ciortea, mă miră aplombul criticii d-voastră, mai ales după o trecere pe pagina-vă...

Stimată Rodica Stănilă,

Îngerii veniți din cer erau legiunile lui Lucifer, proaspăt azvârlite din Cerurile lui Dumnezeu, care bineînțeles s-au apucat de pervertirea umanității.

Aștept cu (ne)nerăbdare anunțuri despre cursuri de chiromanție, frenologie, șamanism și altele pe Agonia.
Sau anunțuri privind servicii de magie albă prin clarvăzătoare \"atestate\" \"științific\".

Incredibil...

Dacă acesta este eseu, rog pe cineva să-mi spună la ce categorie să ne postăm eseurile...

Scriere jenibilă.

Mulțumiri și binecuvântări alese frate Florine, har și îndurarea de la Scaunul Iertării.
Peste măsură de bucuros de prezența creștină continuă, statornică pe site.

Cu drag.

Rechizitoriu, dojană și execuție a banalului devenit peste noapte nebanal.
Îți refuzi însă în ultimul moment mângâierea trăgaciului...
Rămâi tu, Picasso plângând în fața Guernicei, constatând doar resemnarea frumuseții...
Supărată aujordhui, Ela...

Bienvenue... mai sunt locuri...eu ocup două...

Vă mulțumesc de trecere și citire, mai puțin de comentariu.
Acum că v-ați împiedicat de singurătatea mea, v-aș recomanda citirea Psalmilor, a cărții lui Iov și a pasajelor ultimelor clipe ale lui Cristos, care în loc să mestece cioburi, așa cum sugerați undeva, se ruga pentru d-voastră, întrebându-L pe Tatăl, de ce L-a părăsit.

De ce scrieți Dumnezeu cu majusculă, d-nu\' Andrei?

Vă mai aștept, ca și Mântuirea de altfel...

Am uitat, bietul de mine, de limbă...

Deci comentariul ostracizat, devenit între timp personală pe pagina engleză, dorea să exprime starea de spirit pe care mi-a creat-o poemul...
Trecere, timp, invocație, inefabil, toate de dimensionalitatea reflexiei unui ocean de libertate, în \"ochii delfinului\".
N-am să mă traduc, înțelegi oricum.
Interesant scrisul tău, acesta...
E parcă o secvență de talazuri închise într-o cutie transparentă, niciodată obosind...
Doar schimbările de stare aburesc uneori vederea prin \"frumusețea nevederii\".

Cam atât.

Citindu-te...

Domnule Zărnescu,

Încep prin a-mi cere scuze pentru modul destul de \"nefinisat\" în care Ramona Ungureanu încearcă să (vă) atragă totuși atenția asupra dezastrului pe care-l provocați nu numai propriei vieți, ci și în viețile celor care se lasă prinși în această plasă lipiciasă, nereică, a ocultismului.
Simplă v-ar fi treaba dacă v-aș scrie doar ca teolog creștin, deoarece teologia creștină de anumite sorginți, este adânc împlicată în magie și ocultism.
Vă scriu însă ca unul care a devenit creștin, venind din lumea tare neagră d-le Zărnescu, a \"elementalilor\", de cele mai multe ori demoni aflați în căutarea de trupuri noi, de noi influențabili.
Ca toate celelalte păcate, nici acesta nu m-a lăsat până când Isus Cristos nu l-a rupt, bucăți.
Să nu vă mire că de 16 ani nu mi-am permis să citesc vreun horoscop sau orice altă asemenea cursă, știind unde duc toate acestea.
Tare \"frumoasă\" călăuzirea aceasta prin tenebrele ocultismului, vă rog însă d-le Zărnescu, luați aminte la ziua în care veți da socoteală nu numai despre ce-ați făcut cu viața d-voastră, ci și despre negura în care ați ademenit suflete dragi, pentru care Cristos a suferit și câștigat iertare pe Cruce.
Citiți vă rog pasajele din Scriptură care vorbesc de vrăjitori și soarta lor.
Poate vă luminează Dumnezeu...

Cu îngrijorare.

Nici nu știu ce să-ți scriu...
Am înghețat în dinți c-o scorbură de val, întinzând palma obrazului, culegând plângând toate inimile rămase la mal, încercând să le transpun în toate căpriorele moarte, plânse de flămânzii după frumos.
Reiese din asta cât de dincolo de cuvinte mi-a plăcut ce-ai scris?

Cu drag, prietene de suflet.

finețe, finețe, fină...

De acord.

Cu respect.

Pace ție prietene și mulțumesc de trecere...

Noblețea nu se primește, se naște odată cu noi...

Ear să plâng, bădie Gyuri...
Atâta durere și amar sub carapacea asta de \"mi se ulise\"...

Cu drag.

Textul e slab poate doar pentru tine...
Mie îmi place foarte mult, altfel nu l-aș fi postat.
E un experiment puțin surrealist, n-are nimic de-a face cu oșenismul, e de fapt un poem-imagine, al unor lucruri-cuvinte frumoase, mai rar poetizate.

Mulțumesc de trecere, de părere.

Tot poet, matale.

Mi-a plăcut; stil aparte, personal, ești tu în fiecare vers, existențialism mascat de simplitate, copil crescut mare fără a-și fi dat acordul, nevrând să îmbătrânească.
Jude, gâde și îndurător zbătându-se tine după întietate.

Cititor fidel... (nu Castro)

Nu mi-am adus aminte de apariția Francescăi în Jurnal, dar am avut un deja-vu, poate din cauza milieu-ului care ești de fapt, tu...

once again...