Poezie
mamifere acvatice
1 min lectură·
Mediu
să parcurgem înot înfrunzirea aceasta
sprijinindu-ne umerii pe delfini de zăpadă
să ne sinucidem frumos
abandonându-ne
lacomelor plase ale pescarilor de cuvinte
mă și văd în gura unui preșcolar fără tată
sau poate sub unghiile muncitoarelor din schimbul 3
temătoare în gol să înghită
să muști carne albă înseamnă să strici
cupa de lapte a scorburilor cu liniște
de aceea
cântăm cocoțați în arbori cotiți și din zare părem
grandilocvent cor de maimuțe
supraveghetorii de noapte trec printre paturi
ca printre înecați
- ține bă capul în pătură morții mă-tii!
înjură zadarnic
inima delfinilor este rămasă dintotdeauna pe mal
a fi educat ei bine înseamnă
a te deprinde să întinzi palma când nu mai suporți
ritualul loviturilor peste cur
a fi înecat înseamnă
a ierta și a da din mâini
ca și cum ai parcurge înot înfrunzirea aceasta
076.614
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “mamifere acvatice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/246334/mamifere-acvaticeComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RMNici nu știu ce să-ți scriu...
Am înghețat în dinți c-o scorbură de val, întinzând palma obrazului, culegând plângând toate inimile rămase la mal, încercând să le transpun în toate căpriorele moarte, plânse de flămânzii după frumos.
Reiese din asta cât de dincolo de cuvinte mi-a plăcut ce-ai scris?
Cu drag, prietene de suflet.
Am înghețat în dinți c-o scorbură de val, întinzând palma obrazului, culegând plângând toate inimile rămase la mal, încercând să le transpun în toate căpriorele moarte, plânse de flămânzii după frumos.
Reiese din asta cât de dincolo de cuvinte mi-a plăcut ce-ai scris?
Cu drag, prietene de suflet.
0
VMmulțumesc, Mahmoud Jamal, atât pentru lectură, cât și pentru apreciere.
mulțumesc, Romulus; ce aș putea răspunde? sufletul este prietenul oricui; chiar dacă nu ne vom aminti în viitor trăiri avute pe o planetă abandonată.
mulțumesc, Romulus; ce aș putea răspunde? sufletul este prietenul oricui; chiar dacă nu ne vom aminti în viitor trăiri avute pe o planetă abandonată.
0
AMsi cind te citesc si imi imaginez ca poate totusi ai dreptate, mi se face frig, frica si inchid ochii
e greu sa crezi ca totul e mai rau decit e , dar e bine cind cineva stie, si cred ca tu stii mai multe decit doresc eu sa recunosc
un poem grav
de citit si recitit
ma mai intorc daca nu renunta lumina la mine
e greu sa crezi ca totul e mai rau decit e , dar e bine cind cineva stie, si cred ca tu stii mai multe decit doresc eu sa recunosc
un poem grav
de citit si recitit
ma mai intorc daca nu renunta lumina la mine
0
VMcred că intuiesc în observația ta una dintre posibilele definiții ale speranței: a crede că ceva poate fi mai rău decât este; prin natura sa, cum și binele, răul, dacă există cu adevărat, este perfect; când crezi în \"mai rău\", sau acel ceva, depășindu-l, îl neagă, deci este bun, sau vorbind despre rău, în realitate, nu cunoști ce este răul.
mulțumesc pentru cuvintele bune :).
mulțumesc pentru cuvintele bune :).
0
IGÎn ziua în care ai postat poezia aceasta mă simțeam și eu o ființă acvatică...în fine, am ieșit destul de greu la suprafață doar să-ți las un semn de citire. E un poem impresionant prin sinceritate gravă, trăire autentică, discurs tensionat cu o mică ruptură cât să nu cadă-n patetic, foarte bun!
0
VMun semn mic de la tine e un semn mare; cu atât mai mult că ele sunt rare (dar nu o să mă plâng tocmai eu de asta :) );
mulțumesc mult pentru mărturisirea empatiei și pentru apreciere.
mulțumesc mult pentru mărturisirea empatiei și pentru apreciere.
0
Aprecieri