Poezie
Cruce
1 min lectură·
Mediu
În drumul meu spre mine
M-am întâlnit în mii și mii de chipuri,
Forme ciudate... de întuneric și lumină
Au jucat leapșa în sufletul meu
Si au prins conturul unui Eu chinuit
De gânduri, de temeri, de visuri nebune
Bântuit de frumusețile divine
Ca de o Fata Morgana….
Și totuși Dumnezeu a fost prezent
Mereu în momentul crucial
Când ultima speranță părea că se pierde
În agonia mea ma agățam de El
Apoi mă întovărășeam cu îngerii
Un timp….
Apoi uitam.
Și dracul devenea confidentul meu
În dulcea nebunie.
Iar cand forța vitală se prabușea
Mă întorceam chinuită la El
Atotputernicul, Atotiubitorul
Și în El știam Totul
Și în El era Bine
Căci El ESTE ’’CALEA, ADEVÃRUL ȘI VIAÞA’’
034241
0
Câteva observații:
1.TREBUIE să folosești diacriticele. La nivelul tău de acces, lipsa acestora te va aduce întotdeauna la Atelier.
2.Poezia este bine pornită, pentru ca apoi să se \"banalizeze\" din punct de vedere poetic. Și eu vin din lumea Magdalenelor, poezia însă are \"legile\" ei.
3.Te rog să revezi, retușezi și repostezi (fără să retragi, folosește doar editarea)
Succes.