Sunt doar cenușă
Am multe morminte în suflet Într-unul e îngropată copilăria Într-altul sunt îngropate traumele trecutului, În altul e îngropată marea mea dragoste. Adie lin un vânt al credinței Și e soare
Cruce
În drumul meu spre mine M-am întâlnit în mii și mii de chipuri, Forme ciudate... de întuneric și lumină Au jucat leapșa în sufletul meu Si au prins conturul unui Eu chinuit De gânduri, de
Acum stiu
N-am putut înțelege niciodată ‘‘de ce’’. Acum știu. Acum înțeleg. Acum am găsit răspunsuri la atâtea ‘’de ce- uri.’’
Mi-e incomod
Mi-e incomod să trăiesc într-o lume surdo-mută, Cu chipuri hâde și cu ochii pierduți, Mi-e incomod să fiu vânată sau să vânez la rândul meu. Mi-e incomod să fiu prea femeie sau prea copil! Vreau
Rugaciune
Așterne Doamne peste tâmpla mea Putere, Să pot învinge răutatea unei lumi mizere Să pot lupta cu-nfrigurare zi de zi, Să-ți pot cerși iertare-n neputința mea de-a fi. Așterne Doamne peste ochii
Salbatici
Vă înfruptați din carnea mea, Vă hrăniți cu lumina sufletului meu Și smulgeți fără milă … și ultima speranță ! Doare! Din suflet îmi picură sânge Când urlă în milă și plânge; Sunteți călăi, dar
Umbra sufletului meu
Între Lumină și Întuneric Între Adevăr și Minciună Între Onoare și Decadență Mă regăsesc pe mine. Și văd umbra sufletului meu cum prinde viață. Iar dualitatea firii mele se oglindește in
Slava
Să pot atinge Absolutul, Să pot cuprinde Neștiutul; Atâta Slavă, Forță și Putere Părinte, albastrul Tău îmi dă atâta mângâiere. Privesc cum norii se unesc cu Slavă Și-atunci întreb: De ce e pe
Am inghetat
Suflă un vântuleț înghețat prin destinul meu; Pe ferestrele ființei mele sunt desenate figurine de gheață. Un viscol cumplit îmi răscolește existența Și îmi pleznește făptura cu brutalitate
Cer mai mult
În Tribunalul Suprem al condiției umane, Îmi revendic dreptul la replică și strig : ’’Domnilor, eu am suflet !’’
Te iubesc
Te Iubesc Te iubesc. Până la ultima picătură de sânge. Până la ultima suflare într-un trup muritor. Și dincolo de ziduri, in Nemurire. Te iubesc. Rostesc conștient, inconștient. In delir și in
Zbor
Îmi deschid aripile larg spre Cer. Acum, îți aparțin Părinte. Cuprind cu privirea locul existenței mele Și toate amintirile legate de acest loc, Se sparg precum bulele de săpun: Primul meu
Pasi
Privesc spre biserica Ta, Părinte. Acest templu al Dumnezeirii, in care avem punctul de întâlnire. Dar de fiecare dată uit să-ți spun ‘’Mulțumesc’’ in cuvinte Iar sufletul meu se prinde strâns de
Analiza
Trăiesc într-o lume fără vise și idealuri prea mărețe O lume in care sufletele atâtor oameni au rămas fără aripi… Privesc fețe și chipuri pe care nu le pot reține, O lume chinuită de demonul rece
Psihanaliza
Trăim într-o lume psihanalizată, În care tenebrele inconștientului sunt tot mai frecvente și evidente. O lume fără frontiere și rezerve de moralitate. În care cadavrele celor ce au fost prigoniți
Atunci
Atunci când luminile se sting și rămâi în întuneric, Atunci când prietenii pleacă și rămâi singur, Atunci când masca se desprinde și rămâi descoperit, Atunci, privindu-ți propria ființă în ochii
Zbucium
Alerg spre cetatea din zare Aerul rece mă izbește in față, Orologiul din turn dispare, Ca Fata Morgana in ceață. Alerg, alerg in neștire Căutând o făptură vie, Prin mormanul de
Am avut mila!
Am avut milă, Dumnezeule, de lepădăturile pământului Am dat mărgăritare porcilor, Dumnezeule! Am avut milă și am căzut. Dar TU m-ai ridicat din nou, TU m-ai învățat să cântăresc nimicul și
Nebunie existentiala
Potop de întrebări fără răspuns... Fără religie, fără conținut, fără fond Într-un imens circ grotesc și o mascaradă vulgară Eu îți vorbesc de Dumnezeu iar tu mă privești absent Cu mintea golită
Sa te iubesc Parinte
Revarsă Harul Tău Părinte în ființa mea Iar sufletul meu se va bucura și va străluci ca aurul Iar fața mea se va lumina și se va albi ca zăpada Căci fără Tine, Doamne, deșertăciune sunt,
Pragul absolut
Încă mai rezist prin crivățul răutății umane, orbită de naivitate și bună credință Rănile sufletului îmi sângerează puternic; chiar simt că am hemoragie internă Că inima este la ultima ei bătaie,
Izbavire
M-am cufundat in străfundul iadului din mine și am urlat la toți dracii și la toată necurăția : Afară! Afară din mine toată minciuna și îndoiala Afară din mine toată ispita și dorința de a
Sufar, deci exist
In absența ta palma mea rămâne goală… Iar sufletul meu, un orizont torid in așteptare. Cu mintea răsucită și-ncordată ca arcul unui ceasornic Cu trupul ghemuit incomod într-un scaun
Asculta-mi ruga Doamne
Nu-ți cer comori sau glorii sau putere, Îți cer speranță și credință in durere, Îți cer să fie pace, armonie și dreptate, Iar noi copii tăi să ne-nălțăm prin bunătate. Ascultă-mi ruga, Doamne
Putine vorbe
Din somn ridic privirea mea spre Cer, O, Doamne mare ești și Unic Dumnezeu Nu pot găsi cuvinte să-ți slăvesc Puterea Tu-mi dai curaj și forță, Tu îmi ești averea. Sunt plină de iubire-n
Ultimul demon
Incertitudine și căutare, Îndoială și fățărnicie. Dorința de a fii și de a avea. Teama, groaza, disperarea de a recunoaște. Puterea de a fii singur și de a iubi, Nevoia de a fii
Deceptia vietii
Există un moment al adevărului Când durerea interioară se înalță Creierul obosit încetează să mai lucreze Inima pustie și secătuită se stinge. Mâna omului cade lent, in melancolie Ochii
Ce bine ca te-am gasit!
‘’Nu este bine să fie omul singur, să-I facem ajutor asemenea lui’’ -(Fac.2,18) Suntem acele suflete pereche ce se caută de la începutul începuturilor. Pierzând din când in când speranța, dar
Iubirea noastra
Iubirea noastră-i floare de cristal E pură, neatinsă-n vârf de piedestal. Iubirea noastră-i foc și rațiune, Se-nalță în tăcere, mocnind ca un tăciune Iubirea noastră n-are drept de vot Căci
Iubitul meu proscis
Oracolul preasfânt și vechi din Delphi ne-a prezis, Că este destinat, ne este scris, Să ne iubim profund, intens și pentru totdeauna Să fim un singur trup și suflet, să fim Una. Să-ți fiu fior și
Intelepciunea vietii
Există un timp pentru toate. Un timp pentru fiecare din noi. Un timp pentru fiecare om în parte. Un timp pentru a cunoaște decadența și durerea, Există un timp al disperării flămânde și
Suflet ascuns
O perdea de mătase și una de in, O ușă masivă din fier și una din fildeș. Dincolo de ele, m-am instalat confortabil in propria ființă. Puțini au reușit să înlăture cele două perdele. Ajunși aici,
Atat
Nu există superlative în viață Nici mai mult, nici mai puțin Nici mai sus, nici mai jos Nu există cale de mijloc Nu există decât „atât”. Atât cât poți inspira cu tărie aer în piept, Pentru a
Gresesti straine!
Greșești străine, fiindcă tu crezi că eu nu te pot cunoaște. Ochii tăi îmi spun totul despre tine, despre visurile și dorințele tale Ochii tăi sunt poarta spre gândurile și aspirațiile pe care le
Acelasi timp
Același timp, același spațiu, Același teatru ieftin și grotesc, Privesc cu nostalgie și cu sațiu Nu mi-e străin nimic din tot ce-i omenesc. Cunosc privirea ta copil de stradă, Același circ și
De ce da si de ce nu?
Îmi deschid sufletul larg ca pe o fereastră spre lume, Invit lumea să privească în el; O invit să simtă cu mine pulsul și durerea existențială, Atât de profund umană, atât de profund
Nu ai de ce
Astăzi am plâns mult. Și atât de mare mi-a fost tristețea, Încât mi-am dorit să nu mai fiu. Doar pentru un timp. Să uit că exist și să uit de durere. Și când într-un târziu mi-am ridicat capul
Fatarnicie
Prea multe molii fără rost se-avântă Se bat cu pumnii-n piept și urlă, cântă Cât de grozavi și minunați sunt ei Dar de îi cântărești la greu, nu fac doi lei! Un carnaval al sufletelor unse și
Fals
Fals Suntem cu toții niște morți vii, Iar naivii ce mai cred că vor învia Vor suferi enorm căci se vor înșela Și când vor afla că lumea este plină de fals și copii Vor căuta cărarea spre
Aud clopotele batand
Aud clopotele bătând Miroase a viață și a fericire deplină Florile șoptesc între ele : - „ Uite un spirit fericit !” Se aud clopotele bătând în depărtare Și văd trupul meu străin,
Cuvinte
CUVINTE Din pragul zilei ce-a trecut, Vreau să mă-nchin, nu pot să uit Nu pot să pierd, vreau să sărut : Nemărginirea. Sunt clipe reci și
