Poezie
Nu ai de ce
1 min lectură·
Mediu
Astăzi am plâns mult.
Și atât de mare mi-a fost tristețea,
Încât mi-am dorit să nu mai fiu.
Doar pentru un timp.
Să uit că exist și să uit de durere.
Și când într-un târziu mi-am ridicat capul din amărăciune,
Am simțit că sunt atât de iubită.
Că întreg Universul fusese părtaș la suferința mea.
Că întreg Universul mă ascultase atent și acum îmi vorbea.
Îmi răspundea cu veselie:
Râdeau îngerii in ceruri,
Râdeau crenguțele copacilor care se unduiau ușor sub fereastra mea,
Și Totul in jurul meu m-a făcut să înțeleg că nu sunt singură.
Iar Viața mi-a șoptit in taină la ureche :
‘’Ești înconjurată de Iubire.
Nu ai de ce să te temi.’’
003349
0