Scrie Intră în cont

RR

razvan rachieriu

Verificat

@razvan-rachieriu

roman

„O boala invinsa este viata omului”

Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ

0

Aprecieri

4.989

Vizite

Cronologie

razvan rachieriu·26 mar. 2020

„Veștile rele se dau cu voce scăzută”, ele sunt purtătoare de prejudecăți ce absorb insidiosul și pot avea semnificații de calomnie.
Nu putem „spune totul despre ceva”, nu-l putem privi în ansamblu, ci suntem obnubilați de detaliile nesemnificative.

Pe textul:

„scrisoare pentru prietenul imaginar" de Goea Maria Daniela

0 suflu

razvan rachieriu·23 mar. 2020

Poezia dă „clipei” acum dimensiuni poetice, iar „răspunsul” poeziei la sensul „lacrimei” e „zborul”, care se vrea „colosal”, însă nu e, căci are impurități telurice.
Eu percep aici un amestec de concentrare, abstract, metaforic și de specificul tău liric.

Pe textul:

„Nu altfel" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·23 mar. 2020

În interiorul „jocului” coexistă „certitudinea” cu incertitudinea, câștigul cu pierderea, ludicul cu distracția, iar „înafara jocului” simulacrele duc un „război” cu fulminantul.

Pe textul:

„depersonalizare" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu

razvan rachieriu·23 mar. 2020

„Lumina” ne curăță „fereastra” sinelui genuin, pe când „întunericul” are efluvii de alterabilitate, negativități și degradări.
Circulăm între „singurătate și iubire” pe care le integrăm în sistemul uman.

Pe textul:

„nepovestire" de Macovei Costel

0 suflu

razvan rachieriu·23 mar. 2020

Plânsul nu-i ocolește pe „oamenii înstăriți”, nici nefericirea, boala sau suferința, în lumea actuală să treci din a fi în non-a fi se face ușor și involuntar și ar trebui să facem un „compromis” cu boala pentru ca acutizarea ei să se prefacă în simptome suportabile și controlabile.

Pe textul:

„Hardcore stream " de Oancea Sorin

0 suflu

razvan rachieriu·23 mar. 2020

„Dumnezeu” nu are cum să fie în „erată”, ci el ființează în perfecțiune, sacru, absolut, veșnicie și infinit, doar omul absoarbe eratele și erorile, trăiește în „umbră” în loc să ființeze în „lumină”.

Pe textul:

„alb în tăceri de diamant" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·23 mar. 2020

„Frica” sau fobia este unul dintre „sentimentele” cele mai exponențiale și intense, inserată în matricea existențială, iar frica este direct proporțională cu racordarea la a vrea totul, căci un „viu” amplu și concentrat atrage o frică densă, pe care vrem s-o dezactivăm.

Pe textul:

„Frica" de Cristian Petru Balan

0 suflu

razvan rachieriu·23 mar. 2020

„Forța” „vectorilor” poeziei devoalează „inițiatice operații” asupra sensurilor poetice absorbind gnomicul.
„Pofta de putere bulversează ordinea” și modelează pantocratori manipulând coercițiile, pe când pofta de poezie naște fecunditatea de care se atașează libertatea de creație.

Pe textul:

„inițiatice operații" de Anisoara Iordache

0 suflu

razvan rachieriu·23 mar. 2020

ȘTEFAN
Nu cred că raționamentele dialectice proprii sunt truisme, din contră am temerea să nu fie percepute ca fiind esoterice, căci prin ele activează scolasticul.
Oricum mă bucur că mă comentezi și lecturezi.

Pe textul:

„Flexibilitatea 1, Sacrul și profanul 1,2Jocul și non-jocul 1, " de razvan rachieriu

0 suflu

razvan rachieriu·19 mar. 2020

Unii cred că „lumea” se află în vrie, cu o spiritualitate eclipsând concretul, cotidianul și teluricul, alții apreciază că mundanul s-a atașat de evoluție.
Mai bine să îl „purtăm în suflet pe Domnul”, decât dacă în mental s-a încuibat diavolul, căci „harul” vine de la Dumnezeu, iar sacrilegiul și pervertirea de la demon.

Pe textul:

„har" de Silviu Somesanu

0 suflu

razvan rachieriu·19 mar. 2020

Trăim concomitent în „două lumi”, lumea spirituală a creației și lumea telurică înglobată în cotidian.
„Rana de a exista” cu excrescență de suferință s-o dezinfectăm cu substanța poeziilor cu rol de panaceu (sau de paliativ).

Pe textul:

„carantină, plictiseală" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·19 mar. 2020

„Nimeni nu poate calcula distanța exactă” de la „primul înger” și până la ultimul demon, căci în „depărtare” se întrezăresc atât pozitivitățile luminate de înger, cât și negativitățile întunecate de demon.

Pe textul:

„cineva parcă" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu

razvan rachieriu·19 mar. 2020

La „răscrucea” vieții se întâlnește „niciodată” cu totdeauna, iar dincolo de răscruce „vom învăța să vorbim” prin „liniște”, concordie, înțelegere,empatie și compasiune.

Pe textul:

„Răscruce" de George Pașa

0 suflu

razvan rachieriu·19 mar. 2020

Prinși de fluxurile timpului ne depărtăm de „începuturile ființei” și ne apropiem de sfârșitul intervalului existențial, când „înțeleptul” din noi devine activ căutând „șansele în plus” pentru a face din ele beneficii și avantaje.

Pe textul:

„de-a statul acasă" de dan petrut camui

0 suflu

razvan rachieriu·19 mar. 2020

Am privit în „caleidoscopul” poeziei ca o entitate însuflețită ce respiră cuvinte ale căror conexiuni le-aș fi vrut mai ample, mai arborescente.
„Zâmbetul” s-a cramponat de un „ț mare” în care virgula e ancora pentru ca zâmbetul să nu se „scurgă”.

Pe textul:

„de fiecare dată" de ștefan ciobanu

0 suflu

razvan rachieriu·19 mar. 2020

„Timpul respiră” în poezie, având „fluxuri” de intensitate și „refluxuri” de „liniște” laxă.
„Viața” vieții e esența ce inspiră poeziile, iar non-viața vieții definește golurile din „iubire”, „bucurie” și creație cu non-uri în fața lor.

Pe textul:

„primăvară " de Macovei Costel

0 suflu

razvan rachieriu·19 mar. 2020

„Femeia” modelată din substanța cuvintelor tale parcă „zboară” prin zenitul privirii mele, iar „umbra” ei este o altfel de „lumină” cu iridescențe senzuale.
O poezie în care ai atribuit „incumbări” lui Dumnezeu.

Pe textul:

„poetastru" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·16 mar. 2020

„Femeia visată” este întotdeauna mai frumoasă decât femeia din realitate, iar femeia accesorizată cu versuri dobândește nuri minunați.
„Orizontul” dragostei ce devine zenit senzual conferă luminiscențe „umbrelor” care absorb mefiențele.

Pe textul:

„Sonet de smiorcăit" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·16 mar. 2020

„Ritualul dragostei” se înfășoară în neînțeles, dragostea genuină nu se divide, nu se „împarte”, ci se află în expansiune umplând golurile ființiale cu substanța sa.
Dacă viața nu s-ar desfășura după un „scenariu” scris de matricea existențială, ne-am mișca prin haos, „mirați” de ceea ce simțim.

Pe textul:

„Într-o seară de mai" de Silviu Somesanu

0 suflu

razvan rachieriu·16 mar. 2020

Să nu „scriem” cu „sfârșitul” în miezul gândurilor, cu mentalul cufundat în „neant”, să scriem despre „lucruri mari”, teme universale și de anvergură, să scriem cu „foame” de idei prelungite în creație.
Să nu scriem „poeme fără sens” fixate în abstract și să transsubstanțiem „sfârșitul” într-un interludiu perpetuu.

Pe textul:

„dragă robinson" de Leonard Ancuta

0 suflu