Poezie
alb în tăceri de diamant
1 min lectură·
Mediu
dumnezeu e-n erata din abecedarul autostrivitor
de carne macerată-n amoruri pe fugă,
de mă frecționez cu umbră uit că și aceea tot din lumină crește
citind poeții în priviri mi se nasc
tăceri de diamant,
stai scrisă în susul luminilor, norii încâlcind ploaia
izbind în pământ zidire de apă
ospăț autostrivitor, cuvintele mi se leagă de gură descheiat la frunza nimicului,
în nevralgii de morminte litera-mi dusă,
tu, femeie nălucă-n poeme, să nu răspunzi de te strigă moartea
există să existe după moarte poeții
toți, ce-mi fracturează orizontul peniței
împingându-l spre depărtare
mă expun la un soare pitic, arzându-mi pielea cu frig
uitați de corona, fraților, vine glaciațiunea
rugați-vă la Dumnezeu în curul gol că mult păcat ne-a adus frunza,
amice, ridică din umeri
să poți duce
povara întrebării
011.774
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “alb în tăceri de diamant.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14145548/alb-in-taceri-de-diamantComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓„Dumnezeu” nu are cum să fie în „erată”, ci el ființează în perfecțiune, sacru, absolut, veșnicie și infinit, doar omul absoarbe eratele și erorile, trăiește în „umbră” în loc să ființeze în „lumină”.
0