Poezie
Sonet de smiorcăit
1 min lectură·
Mediu
La miez am muze ostenite, Doamne
Și-n zdrențe glăsuirea îmi îmbracă
Mi-e duhul în averi de stea săracă
Ce la pieiri de rost să mă condamne.
Înfig metalic dragostea în teacă,
În primăveri pe-aiurea-n mine-s toamne...
Femeie doar visată, de pe ram ne
Pândește frunza verde ori să treacă.
Plângând în pumnii pălmuind tristețe
Pe-obraz e-al înserării piemont
Din munți de ochi spre buze certărețe.
Pe drum pășit penița-i visul șont,
Zadar semnând în albe fortărețe
Se-nalță clipa-n umbre-n orizont...
022.522
0
„Orizontul” dragostei ce devine zenit senzual conferă luminiscențe „umbrelor” care absorb mefiențele.