RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
MÃDÃLINA
După părerea ta, ceea ce nu are tangență cu stilul creației tale (cu poeme enunțiative care aduc cu o proză banală), în care lipsesc ceea ce constituie caracteristica și specificitatea poeziei și anume metafora și imaginea poetică, este lipsit de valoare, anodin, insipid și superficial.
O părere eronată.
După părerea ta, ceea ce nu are tangență cu stilul creației tale (cu poeme enunțiative care aduc cu o proză banală), în care lipsesc ceea ce constituie caracteristica și specificitatea poeziei și anume metafora și imaginea poetică, este lipsit de valoare, anodin, insipid și superficial.
O părere eronată.
Pe textul:
„Sinele – manager" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextNICA MÃDÃLINA
Fiindcă nu înțelegi nimic din filozofia personală o definești ca aberație.Aberant mi se pare comentariul tău, căci încerci să-ți impui o dialectică a nimicului, a negativului, ca și cum mi-ai privi textul cu o lupă ce deformează sensurile cuvintelor.
Fiindcă nu înțelegi nimic din filozofia personală o definești ca aberație.Aberant mi se pare comentariul tău, căci încerci să-ți impui o dialectică a nimicului, a negativului, ca și cum mi-ai privi textul cu o lupă ce deformează sensurile cuvintelor.
Pe textul:
„Substanța filozofiei " de razvan rachieriu
De îmbunătățit0 suflu
ContextNu ceri nimic de la Dumnezeu, îți cauți singură calea spre un trai fericit, destinul este un “cal alb” pe care-l călărești, căutând “finalul fericit” al poveștii create și inspirate din realitate.
Între cer și prăpastie se întinde dimensiunea ființei care-și caută iubirea pentru a fugi cu ea departe de lume, într-un timp procesat mereu de la început.
Între cer și prăpastie se întinde dimensiunea ființei care-și caută iubirea pentru a fugi cu ea departe de lume, într-un timp procesat mereu de la început.
Pe textul:
„poate într-adevăr mi-am ieșit din minți" de maricica frumosu
0 suflu
ContextIncertitudinea propulsată de “energii nefirești” creează fundalul necuprins al îndoielilor aruncate de rațiune într-un “întuneric în ape”.
Te-ai ascuns în destinul casant și fragil “ca într-o credință”, fugind de fiara simbolizând disperarea care scurmă întunericul depresiilor în care te cauți pentru a ieși la suprafață.
Te-ai ascuns în destinul casant și fragil “ca într-o credință”, fugind de fiara simbolizând disperarea care scurmă întunericul depresiilor în care te cauți pentru a ieși la suprafață.
Pe textul:
„fiara" de Ioan Iulius Muraru
0 suflu
ContextDescrii o lume de sticlă cu pereții înalți în care se desfășoară anumite vieți, cu oamenii obosiți de luptă care-și pun visele în orizontul de sticlă.
Totul pare casant, supus sfărâmițării, într-o lume de sticlă în care oamenii sunt încovoiați trăind în temnițele cotidiene.
Totul pare casant, supus sfărâmițării, într-o lume de sticlă în care oamenii sunt încovoiați trăind în temnițele cotidiene.
Pe textul:
„Anumite vieți" de Madalin Ciortea
0 suflu
ContextTimpul se infiltrează în lăuntric și este îmbibat de păcatele fiecăruia, dispuse unul într-altul ca o matrioșka, mai mult decât poate suporta dumnezeu.
O poezie cu miresme de zambile înflorite în ghiveciul versurilor și cu o durere de “sare pe inimă”.
O poezie cu miresme de zambile înflorite în ghiveciul versurilor și cu o durere de “sare pe inimă”.
Pe textul:
„astenie" de Andrei Forte
0 suflu
ContextUmbrele azvârlite de tenebrele neființei “pătrund în corpurile noastre” și ne acoperim cu ele slăbiciunile ridicole, iar când se uzează de folosirea în mecanismul vieții, le aruncăm, rămânând despuiați în fața infinitului numit destin față de care suntem marionete, cu existența – “un teatru de păpuși”.
Pe textul:
„Ne desprindem" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
ContextÎntre firesc și nepăsare se construiește fiindul smălțuit cu speranțe, iar noi trăim la marginea lumii alungați din centrul ei de strigătul nesfârșit al deznădejdii.
Lepădați de simțuri acționăm din instinct, iar pictorul Absolut ne pictează cu poeți lăuntricul.
Lepădați de simțuri acționăm din instinct, iar pictorul Absolut ne pictează cu poeți lăuntricul.
Pe textul:
„poetrie" de Andrei Horia Gheorghiu
0 suflu
ContextReconstituirea spiritului din “nimicul condensat” în imagini se face prin proiectarea ființei interioare în exterior, iar obiectul este oglinda, ce reflectă fragmentele fiindului.
Contururile reflectate în oglindă nu reprezintă ființa ta, ci entitatea care locuiește în mintea reflexivă, căci tu te prefigurezi din “culori transparente”, din spiritul contemplativ și din gândurile poetice.
Contururile reflectate în oglindă nu reprezintă ființa ta, ci entitatea care locuiește în mintea reflexivă, căci tu te prefigurezi din “culori transparente”, din spiritul contemplativ și din gândurile poetice.
Pe textul:
„Reconstituirea spiritului" de Alice Rosentzweig
0 suflu
ContextTrăiești ruptă de conexiunile cu lumea într-o solitudine în care timpul este legat de rădăcinile genealogice împreună cu nenăscuții, însă te reîntorci la esențe de fiecare dată când terminăm de lecturat poemul.
Cauți răspunsuri în urmele păsărilor și în tăcerea pietrelor despre o viață ca o vioară bolnavă cu strunele rupte.
Cauți răspunsuri în urmele păsărilor și în tăcerea pietrelor despre o viață ca o vioară bolnavă cu strunele rupte.
Pe textul:
„treziți-mă la sfârșit" de maricica frumosu
0 suflu
ContextNeputința alegerii celei mai bune lumi posibile, când ipostaza lumii de dincolo ne surâde amăgitor, ne determină să trăim vremurile în felii subțiri de deșertăciune.
Totul începea și se sfârșea în punctul nodal primordial, nașterea și moartea confundându-se, cu posibilitatea întâlnirii cu noi înșine într-o matrice ființială fără spațiu și timp.
Totul începea și se sfârșea în punctul nodal primordial, nașterea și moartea confundându-se, cu posibilitatea întâlnirii cu noi înșine într-o matrice ființială fără spațiu și timp.
Pe textul:
„ipostază " de silviu dachin
0 suflu
ContextÎn poeziile tale se prefigurează ființa iubitului care se circumscrie cercurilor ființiale personale.
Despărțirea diluează mesajul poeziei, însă transfigurează lumina ei care aleargă în jurul versurilor sensibile.
Despărțirea diluează mesajul poeziei, însă transfigurează lumina ei care aleargă în jurul versurilor sensibile.
Pe textul:
„poezia unui rit aiurea " de Alexandra Onofrei
0 suflu
ContextÎn vorbele iubitei descoperi tainele lumii, însă teama încheierii poveștii de dragoste înfrigurează simțurile.
Prin cunoaștere, misterul feminin “etern” se risipește captiv aspirațiilor tale și în locul lui apar ternele gesturi.
Prin cunoaștere, misterul feminin “etern” se risipește captiv aspirațiilor tale și în locul lui apar ternele gesturi.
Pe textul:
„Atât" de Marius Marian Șolea
0 suflu
ContextAi sculptat cu pana toate femeile pe care le-ai îmbălsămat cu substanța cuvintelor poetice și le-ai expus în vitrina poeziei pentru a fi vizualizate de cititori.
Reușită este poezia despre femei care sparg tăcerea din miezul cuvintelor și construiesc un pod de la ele până la noi, bărbații, pe care-și plimbă senzualitatea.
Reușită este poezia despre femei care sparg tăcerea din miezul cuvintelor și construiesc un pod de la ele până la noi, bărbații, pe care-și plimbă senzualitatea.
Pe textul:
„Despre greșeală" de Marius Marian Șolea
0 suflu
ContextNimeni nu este perfect, deși toți ne construim caducitatea în jurul perfecțiunii întinsă asimptotic peste existențial.
I-ai arătat lumii atât imperfecțiunea ta – atribul al efemerității și finitudinii-, cât și visele, idealuri perfecte ca niște oglinzi reflectând partea albă a sinelui.
I-ai arătat lumii atât imperfecțiunea ta – atribul al efemerității și finitudinii-, cât și visele, idealuri perfecte ca niște oglinzi reflectând partea albă a sinelui.
Pe textul:
„drumul" de Daniel Gherasim
0 suflu
ContextDin cărămizile dragostei ți-ai construit o casă în care să locuiască iubirea înconjurată de gardul speranței, însă cutremurul a dărâmat-o.
Vrei o nouă casă ca un templu în care Dumnezeu să relaționeze cu tine, să-ți dăruiască cărți sfinte și să-i vizualizezi Ființa prin cunoașterea Căilor Sale.
Vrei o nouă casă ca un templu în care Dumnezeu să relaționeze cu tine, să-ți dăruiască cărți sfinte și să-i vizualizezi Ființa prin cunoașterea Căilor Sale.
Pe textul:
„Două străzi..." de liviu gradinariu
0 suflu
ContextÎntre tine și el se interpun oamenii întipărind pe sugativa vieții cerneala poveștii și timpul ce-și eliberează dimensiunea în existența partenerului.
Pe textul:
„după cutremur" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextPloaia poate semnifica tristețea sau deznădejdea, căci față în față cu ea simți stereotipia și monotonia vieții.
Fiecare are povestea lui personală, a ta are când gustul unei ploi acide, când gustul dulce al fructului.
Fiecare are povestea lui personală, a ta are când gustul unei ploi acide, când gustul dulce al fructului.
Pe textul:
„necuprins în ploaia ta" de Vali Nițu
0 suflu
ContextPlouă cu bulbuci
ce spală fața lucrurilor
doar obrazul piscinei e murdar.
Stropii grei
cad pe chelia orașului
oamenii – fire de păr.
Grindina
joacă șotron
pe caldarâm.
ce spală fața lucrurilor
doar obrazul piscinei e murdar.
Stropii grei
cad pe chelia orașului
oamenii – fire de păr.
Grindina
joacă șotron
pe caldarâm.
Pe textul:
„Haikuuri de vreme rea" de Dan Norea
0 suflu
ContextAripile sunt simbolul înălțării către ceva sublimat, iar regnul animal îl asociezi cu căderea spre ceva scabros.
De aceea oamenii posedă aripi interioare cu ajutorul cărora transcend neputința și o transfigurează în ipostazele reușitelor.
De aceea oamenii posedă aripi interioare cu ajutorul cărora transcend neputința și o transfigurează în ipostazele reușitelor.
Pe textul:
„Fragment" de Marius Marian Șolea
0 suflu
Context