Poezie
Reconstituirea spiritului
1 min lectură·
Mediu
“Repetă-ți oglindirea!”
îmi spune imaginea tremurândă din oglindă,
spărgând fragmente din chipul cioplit
în carne și-n sânge dezgolit.
Adulmec mirosul reflexiei și îmi blochez plămânii
punând dop respirației
pentru a-l fermenta în putrefacția adorată de muritori.
Aerul odată scos
se transformă într-o ceață șubredă
ce-mi acoperă același chip zămislit în fragmente.
Încercarea de a găsi o cale
în menținerea misterului aprins
în curiozități integre,
mă relaxează.
Închid ochii și-i deschid la loc.
Mișcarea se repeta iar umbra reflexiei mi se dezvăluie
în tonalități euforice
cu linii definitorii duse la extreme.
Nu sunt eu! și nici nu voi fi.
E doar cel din mintea mea
ce-mi plasează senzori infantili în colțuri arcuite.
În contrastul luminii proaspăt închise văd o linie
ce-mi definește obrajii, gâtul, umerii.
Sunt doar un contur,
o schiță ce urmează să fie pictată
în culori transparente.
Voi numi acest moment
“reconstituirea spiritului”
îmi resetez gândurile cu o singura intrebare:
“Încercarea abordării sau încercarea delăsării?”
dar nici nu mă obosesc să decid.
Oricum
amândouă sunt
eufemismele timpului pierdut
în fața nimicului condensat.
013.263
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alice Rosentzweig
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Alice Rosentzweig. “Reconstituirea spiritului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-rosentzweig/poezie/13974723/reconstituirea-spirituluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Contururile reflectate în oglindă nu reprezintă ființa ta, ci entitatea care locuiește în mintea reflexivă, căci tu te prefigurezi din “culori transparente”, din spiritul contemplativ și din gândurile poetice.