Poezii

într-o zi am înțeles de ce visul cu delfinii nu m-a salvat de materia neagră din care mi-am substras colapsul. am fost pentru un timp ființa supremă a serenității, dar apropierea de zgomotul

ARAlice Rosentzweig

0

0

Acesta ești tu, cel scos din tăcere cu zâmbet rar și ochi închis urmărind versuri scrise în colțurile gurii. Te așezi în meditare cu Parisul-n minte, cu miros de cărți ce-ți conturează drumul

ARAlice Rosentzweig

0

0

Lumina roșie îmi dă semnul deschiderii către inefabil, iar zâmbetul deformat de lipsa conturului mă scutește în folosirea cuvintelor ce sunt abuzate până la epuizare. Plimbarea în jurul

ARAlice Rosentzweig

0

0

“Repetă-ți oglindirea!” îmi spune imaginea tremurândă din oglindă, spărgând fragmente din chipul cioplit în carne și-n sânge dezgolit. Adulmec mirosul reflexiei și îmi blochez plămânii punând

ARAlice Rosentzweig

0

1

Renașterea timpului (în viziuni) a eludat iluminarea minților de la colț de stradă. Cu puținul timp dedicat ideilor se naște libertatea cuvântului folosit greșit de oameni derivați din

ARAlice Rosentzweig

0

0