într-o zi
am înțeles de ce visul cu delfinii
nu m-a salvat de materia neagră din care mi-am substras colapsul.
am fost pentru un timp ființa supremă a serenității,
dar apropierea de zgomotul
Acesta ești tu, cel scos din tăcere
cu zâmbet rar și ochi închis
urmărind versuri scrise în colțurile gurii.
Te așezi în meditare cu Parisul-n minte,
cu miros de cărți ce-ți conturează drumul
Lumina roșie îmi dă semnul deschiderii către inefabil,
iar zâmbetul deformat de lipsa conturului
mă scutește în folosirea cuvintelor
ce sunt abuzate până la epuizare.
Plimbarea în jurul
Renașterea timpului (în viziuni)
a eludat iluminarea minților
de la colț de stradă.
Cu puținul timp dedicat ideilor
se naște libertatea cuvântului folosit greșit
de oameni derivați din
AR