RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Drumul frenetic spre zenit deschis de un destin insalubru este obturat de mormane de balast, și la capătul lui constați că nu duce nicăieri.
Somnul vertical își așează visele în elizee virtuale și din el se prelinge umbra care are vârstă, ca o ființă vie.
Somnul vertical își așează visele în elizee virtuale și din el se prelinge umbra care are vârstă, ca o ființă vie.
Pe textul:
„destin insalubru" de Porumb Darius
0 suflu
ContextÎntre voi doi, nu mai e niciun drum, panorama vieții prin care contemplai iubirea s-a sfărâmat, o ușă închisă blochează două spații existențiale diferite, iar între prezență și absență se insinuează o lumină evanescentă.
Între două umbre stă ancorată fericirea ruginită, din inciziile cărora supurează nefericirea.
Poezia, ca o fântână cu apă vie, mi-a astâmpărat setea de expresiv.
Între două umbre stă ancorată fericirea ruginită, din inciziile cărora supurează nefericirea.
Poezia, ca o fântână cu apă vie, mi-a astâmpărat setea de expresiv.
Pe textul:
„umbre peste suflet" de Mariana Pancu
0 suflu
ContextA venit iarna, când ziua dăruiește nopții secunde și accepți mângâierea ploii, cu stropii ei – lacrimi de îngeri – ce spală urâtul.
Simbolul ploii răscolește gânduri dispersate jumătate în visul prin care se plimbă fantome, jumătate în realul în care ai căzut din interstițiile idealurilor.
Simbolul ploii răscolește gânduri dispersate jumătate în visul prin care se plimbă fantome, jumătate în realul în care ai căzut din interstițiile idealurilor.
Pe textul:
„Cântecul ploii" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextContempli spectacolul precar al zilei, din care ieși, când simți că nu mai vibrezi la gingășia unei flori, extras din spațiul rugăciunii, cu egoismul ce cucerește lumi invazive asediate încontinuu atât de idioți, cât și de oameni inteligenți.
Criteriile greșite stau la baza aberațiilor ce te determină să dai lumea pe silențios.
Criteriile greșite stau la baza aberațiilor ce te determină să dai lumea pe silențios.
Pe textul:
„Diversiuni impuse" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextPrintre urlete și isterii se strecoară o scârbă de spleen și stereotipie de care este cuprinsă o existență trivială, presărată cu căderi și urcări.
Timpul își sapă groapa în care cade omul nevolnic, osândit să lupte cu simulacrele și angoasele.
Timpul își sapă groapa în care cade omul nevolnic, osândit să lupte cu simulacrele și angoasele.
Pe textul:
„[pe sub pielea ta călătoresc unele zile cu burțile goale]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextAi însuflețit Moartea – vinovată și nevrotică-, și Viața care se diluează, devine evanescentă pe parcursul timpului și ai pus în secțiunea finală întrebarea existențială referitoare la nefiind.
Ai modelat din Viață o copilă în bluză roz, cu fustă pepită și pantofi, care vorbește singură, în timp ce doar Iubirea este înțeleaptă.
Ai modelat din Viață o copilă în bluză roz, cu fustă pepită și pantofi, care vorbește singură, în timp ce doar Iubirea este înțeleaptă.
Pe textul:
„și inima sângerează" de Diana Caragiu
0 suflu
ContextVrei să descoperi adevărul care să te ilumineze complet, care să-ți potolească setea de cunoaștere, care să aducă depărtarea în spațiul intim, chiar dacă efectul lui ar fi o deziluzie, o amăgire a credinței în bine, frumos și artă.
Grandoarea dintr-o iubire fără speranță este pictată într-un tablou de Rembrandt.
Grandoarea dintr-o iubire fără speranță este pictată într-un tablou de Rembrandt.
Pe textul:
„după cum spunea cineva nodul destinului nu poate fi desfăcut " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextNimicul își are distanța 0, târziul crește din așteptare, turmentat de atâtea cuvinte înghițite, dârdâind de frig, iar prin el se plimbă o momâie.
În spațiul târziului se cască golurile flămânde încercând zadarnic să înglobeze soarta urcată în cer de păsări și lătrată de câinele târziului.
În spațiul târziului se cască golurile flămânde încercând zadarnic să înglobeze soarta urcată în cer de păsări și lătrată de câinele târziului.
Pe textul:
„cantec incet de departare" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextDin gura deschisă ies cuvintele scrijelite de un da originar, scrise invers, aruncate de pe foaie în minte, într-o înlănțuire absurdă.
Ai asediat cu mâna goală frumusețea prin care roiesc fluturii de pradă.
Ai asediat cu mâna goală frumusețea prin care roiesc fluturii de pradă.
Pe textul:
„[ți-am scris un poem sub pleoapă ca un da originar]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextViața se împarte în segmente temporale delimitate de erosul feminin și se desfășoară într-o realitate anostă, cu zile încețoșate de insomnii, impregnate de imund, căci tandrețea se scurge prin rigole, iar gândurile sunt strivite.
La marginea realității putrede apar strigoii, viermii, pe care-i dizolvi în cafea.
O poezie expresivă!
La marginea realității putrede apar strigoii, viermii, pe care-i dizolvi în cafea.
O poezie expresivă!
Pe textul:
„următoarea femeie" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextDragostea nu ține doar o zi-lumină, se continuă noaptea sub forma eroticului și în vis sub forma fanteziilor sexuale, nu dispare când obiectul ei se destramă în ceața separării, ci dăinuie prin următorul iubit(ă).
Uneori fericirea doare și sfâșâie ca un țipăt care nu se mai sfârșește, iar somnul ei reprezintă moartea dorințelor, ca o lună ce dispare în zori.
Uneori fericirea doare și sfâșâie ca un țipăt care nu se mai sfârșește, iar somnul ei reprezintă moartea dorințelor, ca o lună ce dispare în zori.
Pe textul:
„catharsis " de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextCredința în Dumnezeu e o giruetă care arată direcția spre care se îndreaptă omul în viață, cu sufletul devenit religie în contradicție cu spiritul devenit ateu.
Ai deschis toate cuștile lăuntricului și din ele au țâșnit entitățile sub forma emoțiilor, instinctelor, impulsurilor.
O poezie scurtă, doar cât un sărut.
Ai deschis toate cuștile lăuntricului și din ele au țâșnit entitățile sub forma emoțiilor, instinctelor, impulsurilor.
O poezie scurtă, doar cât un sărut.
Pe textul:
„curse de cai" de Marinescu Victor
0 suflu
ContextSufletul, pustiit de furtuna de ieri, devine azi, învelit în aureola primăverii, frunză zvâcnind în vântul emoțiilor.
Cuvintele culese de pe buze ca fructele în pom, își așteaptă coacerea.Tristețea se contopește cu ploaia, cu stropii ca niște semne de întrebare ce cad peste răspunsurile ființiale, iar timpul, spălat de spleen, păstrează inclus în el încă o dimensiune : cea a iubirii.
Cuvintele culese de pe buze ca fructele în pom, își așteaptă coacerea.Tristețea se contopește cu ploaia, cu stropii ca niște semne de întrebare ce cad peste răspunsurile ființiale, iar timpul, spălat de spleen, păstrează inclus în el încă o dimensiune : cea a iubirii.
Pe textul:
„Partea mea" de Ileana Lucia Floran
0 suflu
ContextMirosul de oameni bătrâni are în conținutul său izul unui organism care funcționează letargic, căci peste el s-a depus mâzga anilor și se impune să se folosească deodorantul activității.
În loc ca primăvara să primenească totul, atmosferă, natură, oameni, orașul respiră greu, iar oamenii își lasă gândurile putrede pe caldarâm, cum își lasă pielea șarpele.
În loc ca primăvara să primenească totul, atmosferă, natură, oameni, orașul respiră greu, iar oamenii își lasă gândurile putrede pe caldarâm, cum își lasă pielea șarpele.
Pe textul:
„peisaj" de Victor Potra
0 suflu
ContextVoința de a trăi îți revelă o altfel de lume în care credința crește în interiorul templelor albe, iar cântecele gotice îndepărtează nefiindul cu spaimele sinistre mergând în gânduri cu pași de felină sătulă.
Melancolia omului țese o rețea elegiacă peste realitate și rând pe rând iluziile se prăbușesc sub greutatea numărului, armoniei, măsurii și proporției.
Lumea se clatină, devine mimetică și se pliază peste lumea lui Orwell.
Melancolia omului țese o rețea elegiacă peste realitate și rând pe rând iluziile se prăbușesc sub greutatea numărului, armoniei, măsurii și proporției.
Lumea se clatină, devine mimetică și se pliază peste lumea lui Orwell.
Pe textul:
„vechi cântec gotic" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextDacă ar fi să tragi o linie prin cercul existențial, dedesubt ar fi balast, gunoi, materie putredă, reminiscențe de gânduri arse, iar deasupra ar fi alb privit prin prisma purității și gol umplut cu substanța idealurilor.
Diferența dintre sus și jos, este diferența dintre puhoaie de vise ce curg năvalnic în albia sufletului și labirintul realității, și dintre tragedia durerii și povestea bonomă, greu de crezut, a fericirii.
Diferența dintre sus și jos, este diferența dintre puhoaie de vise ce curg năvalnic în albia sufletului și labirintul realității, și dintre tragedia durerii și povestea bonomă, greu de crezut, a fericirii.
Pe textul:
„punct" de Petru Teodor
0 suflu
ContextAi scos materia putredă din tine și ai pus-o sub pat, lăuntricul a devenit curat și transparent ca după o operație chirurgicală, astfel că iubirea a căpătat ușurimea perdelelor (imagine excelentă).
Despărțirea are loc prin îndreptarea fiecăruia în direcții diferite, iar iubirea accesează în același timp nefiindul, cât și frumusețea (după iubirea asta trăită o să fii un mort frumos).
Despărțirea are loc prin îndreptarea fiecăruia în direcții diferite, iar iubirea accesează în același timp nefiindul, cât și frumusețea (după iubirea asta trăită o să fii un mort frumos).
Pe textul:
„legat de măr" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextÎn golul căscat între marginile ființelor voastre, prin care mișună entitățile luminii și ale tenebrelor, zboară fluturi creați de aripile privirii ornând realitatea cu viziuni specifice fiecăruia.
Tu rămâi de veghe, ca un înger ocrotitor însărcinat cu desfășurarea viselor pe asimptota somnului.
Tu rămâi de veghe, ca un înger ocrotitor însărcinat cu desfășurarea viselor pe asimptota somnului.
Pe textul:
„la ce oră ai spus că vii " de Diana Caragiu
0 suflu
ContextCei care se duc sunt despărțiți în două entități : una corporală își așteaptă pasiv descompunerea, cealaltă de esență spirituală accede în transcendent.
Cei care se consideră vii și sunt vii urcă încet verticala către spațiile divine, însă cad prin moarte pe orizontala existenței îmbibată cu deșertăciune.
Cei care se consideră vii și sunt zombi seamană cu umbrele, cad, se ridică și iar cad, într-o lume care nu există decât ca nume.
Cei care se consideră vii și sunt vii urcă încet verticala către spațiile divine, însă cad prin moarte pe orizontala existenței îmbibată cu deșertăciune.
Cei care se consideră vii și sunt zombi seamană cu umbrele, cad, se ridică și iar cad, într-o lume care nu există decât ca nume.
Pe textul:
„tu... să-mi spui " de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextMolia în care era pusă afecțiunea s-a transfigurat în future alb; ai îngropat restul de liniște într-un amalgam de viață și moarte, în care trăim sacadat când în fiind, când în neființă.
Oglinda lăuntrică reflectă adevărul prin care călătorește un dumnezeu, a cărui umbra acoperă planeta.
Oglinda lăuntrică reflectă adevărul prin care călătorește un dumnezeu, a cărui umbra acoperă planeta.
Pe textul:
„adevărul fiecăruia" de marin badea
0 suflu
Context