punct

poemul acesta pleaca în diferite sensuri de valori inegale
lipseste un gram de coerenta ,unele lungimi prea explicative îi dau lentori (finalul de revazut ...?)
prima strofa se retine si unele versuri gen:"îmi număr monezile chivernisite pentru cealaltă lume
înotând printre puhoaie de vise, sfori, nume
cu aceeași violență cu care mă dezic de aerul pe care apoi îl inspir
în sărut"
cred ca ar putea aborda un ton mai direct,mai senzual...

este cusută așa de strâns/ strâmt încât ea ajunge un punct sub care se află tot aerul inspirat în sărut. dar cel mai rău este că în acest vis al sufocării, deja numeri monedele acelea "chivernisite" pentru...

Dacă ar fi să tragi o linie prin cercul existențial, dedesubt ar fi balast, gunoi, materie putredă, reminiscențe de gânduri arse, iar deasupra ar fi alb privit prin prisma purității și gol umplut cu substanța idealurilor.
Diferența dintre sus și jos, este diferența dintre puhoaie de vise ce curg năvalnic în albia sufletului și labirintul realității, și dintre tragedia durerii și povestea bonomă, greu de crezut, a fericirii.

bună să vă fie inima!
mulțumesc frumos de timpul petrecut asupra poeziei (în înțelegere și citire).
îmi cer iertare pentru întârzierea cu care vă răspund.

doamnă Nache Mamier - voi încerca un ton mai direct/senzual în altă poezie. Aici am încercat să surprind o durere așa cum m-a surprins în acel moment. Poate de aceea senzația de valori inegale. Dacă mă depărtez de poezie tind să vă dau dreptate. Dar nu pot face asta pentru că întregul text este o reacție violentă la absurditatea mea ca ființă virtuală (pt) și reală. Nu mă pot dezice de această contradicție ("diferite sensuri de valori inegale") și să o analizez obiectiv, pentru că aceasta mă conține/deține subiectiv.

Otilia - partea ironică a acestei poezii este că am scris-o dintr-o suflare (asta apropo de senzația sufocării). Am ajuns să urăsc moartea, cumva detestat de ceea ce poate face această lipsă din ceva ce a fost atât de prezent/viu. Dar poate murim în fiece clipă și, ignorând complet acest separatio, ne continuăm muncile sufletului tocmai pentru că drumul (linia/orizontul) este o lecție pe care într-un fel sau altul trebuie să ne o însușim. Nu știu dacă există sus și jos în mod real, dar între rai și iad nu-i diferență decât de o pană... și un pic de cerneală. (disparația lui AF m-a afectat destul de mult prin prisma tuturor celor ce au plecat de aici.)


către Răzvan R. - mulțumesc de empatie. Tăiată în jumătate această poezie este așa cum ziceți dumneavoastră. Cumva așa am și scris-o - cu jumătate din mine luptându-se cu cealaltă jumătate din mine.

drept concluzie - am receptat aceste mesaje cu foarte multă bucurie și căldură; știu că înseamnă un sacrificiu de timp al dumneavoastră; vă mulțumesc frumos pentru aceasta și, în măsura posibilităților, vă mai aștept.

un raspuns de o rara exemplaritate...va voi reciti cu placere !!!