RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Dacă fericirea este o boală, înseamnă că nimeni nu este bolnav de ea, toți suntem sănătoși tun de atâta suferință, căci suntem contorsionați de sindromul simulacrului fericirii și de atâta perfecțiune axa existențială se fisurează și trebuie să o sudăm cu vise iluzorii.
Când ființa tace, umbra ei vorbește cu patos și se depune peste ființă ca o aură echivocă.
Când ființa tace, umbra ei vorbește cu patos și se depune peste ființă ca o aură echivocă.
Pe textul:
„uneori mă întorc în lume" de Laurențiu Belizan
0 suflu
ContextM-am plimbat pe străzile drepte ale poeziei, ce are dreptul să tacă, punând bandă adezivă pe gura cuvintelor, are dreptul să zboare, dar nu mai mult decât dimensiunea gândurilor, are dreptul să fie violată de entitatea privirii cu care discută în contradictoriu.
Prea multe străzi drepte are poezia, aș fi vrut ca măcar una să fie ocolită.
Prea multe străzi drepte are poezia, aș fi vrut ca măcar una să fie ocolită.
Pe textul:
„[conform unora]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextCuloarea e singurul tău adăpost, în ea irizează sentimentele vizualizate din unghiurile iubirii, ce-și țese pânze de păianjen peste sufletul ale cărui amprente sunt puse pe hârtia hrănită din substanța poeziei.
Prea multă lumină orbește, prea puțină ne aruncă în tenebre, doar lumina optimă dezvelește giulgiul pus peste fericire, brăzdată de fulgerele și trăsnetele decepțiilor, dezamăgirilor și deznădejdilor.
Felicitări!
Prea multă lumină orbește, prea puțină ne aruncă în tenebre, doar lumina optimă dezvelește giulgiul pus peste fericire, brăzdată de fulgerele și trăsnetele decepțiilor, dezamăgirilor și deznădejdilor.
Felicitări!
Pe textul:
„Culoarea e singurul meu adăpost" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextNimicul voalează privirea proiectată pe multitudinea și policromia lucrurilor, pătrunde în casa sinelui, unde face totul vraiște.
Poemul leagănă timpul de smoală care se insinuează în somnul mahmur, înnegrind visele vâscoase.
Cam puține idei poetice.
Poemul leagănă timpul de smoală care se insinuează în somnul mahmur, înnegrind visele vâscoase.
Cam puține idei poetice.
Pe textul:
„*" de holobaca gheorghe
0 suflu
ContextFiecare poet are limbajul poetic propriu și distinct, format în timp prin exersare și experimentare.
Unde unii văd un text dezlânat, alții văd o poezie filozofică, câte minți atâtea păreri.
Îți mulțumesc totuși că ai avut răbdarea să citești poemul până la sfârșit.
Unde unii văd un text dezlânat, alții văd o poezie filozofică, câte minți atâtea păreri.
Îți mulțumesc totuși că ai avut răbdarea să citești poemul până la sfârșit.
Pe textul:
„Vis și viață.Erorile și Dumnezeu" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextFericirea se contaminează ca și suferința, care sapă în măruntaie pentru a-și depune plânsul din care se prelinge anatema în conflict cu sacrosantul.
Numele tău este scris din literele poemelor proprii, am învățat să cântăm în sonoritățile neputinței și ne-am depus zborul în păsări care ni se zbat în palme și apoi sucombă, însă lasă pe mână o întrebare și o îndoială înlăcrimate.
Numele tău este scris din literele poemelor proprii, am învățat să cântăm în sonoritățile neputinței și ne-am depus zborul în păsări care ni se zbat în palme și apoi sucombă, însă lasă pe mână o întrebare și o îndoială înlăcrimate.
Pe textul:
„Aici se odihnește un poem" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextOmul a urcat etapă de etapă pe spirala evoluției, de la lumea primordială până azi, iar păcatele, tarele și viciile au crescut proporțional cu timpul și uneori a căzut în bolgiile angoaselor, însă, agățat de funia spiritului divin, a reușit să revină la suprafața realității.
Nu ne-a plăcut statutul de arbore și ne-am smuls rădăcinile, mișcându-ne haotic printre interstițiile vieții.
Nu ne-a plăcut statutul de arbore și ne-am smuls rădăcinile, mișcându-ne haotic printre interstițiile vieții.
Pe textul:
„reîntoarcere" de Anca Anghel Novac
0 suflu
ContextDacă fiecare an este un glob cu paiete strălucitoare – lunile, atunci viața ca un brad este împodobită cu o multitudine de globuri policrome, ce irizează în nopțile de smoală.
Fiecare avem steaua personală simbolizând destinul, mai mică sau mai mare, mai strălucitoare sau mai ternă, iar eurile sub formă de cercuri colorate, sclipitoare, fac din viață un instrument, la care cântă eufonic sau disonant.
Fiecare avem steaua personală simbolizând destinul, mai mică sau mai mare, mai strălucitoare sau mai ternă, iar eurile sub formă de cercuri colorate, sclipitoare, fac din viață un instrument, la care cântă eufonic sau disonant.
Pe textul:
„Cântec de fentat anul nou" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextIubita alunecă în umbra ta pentru a te însoți tot timpul, se cațără pe ploi până la nori și apoi cade în ființa ta deschisă pentru a primi invazia iubirii sub formă de fluturi.
Iubita are conținutul unei minuni și forma unui mister.
Iubita are conținutul unei minuni și forma unui mister.
Pe textul:
„Prin mine trec fluturi" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextMiezul tău poate fi o entitate personală ce crește alimentată de setea cumplită față de iubit, ce sfâșie emoțiile desprinse de iubire.
Simți aerul încărcat de efluviile tale și ale lui, aflate în osmoză, îl tragi adânc în piept și el narcotizează entitatea pe care vrei s-o smulgi din lăuntric.
Simți aerul încărcat de efluviile tale și ale lui, aflate în osmoză, îl tragi adânc în piept și el narcotizează entitatea pe care vrei s-o smulgi din lăuntric.
Pe textul:
„sevraj" de ioana negoescu
0 suflu
ContextDacă acceptăm să fim înscriși în spațiul lui niciodată, nicăieri se întinde de la o margine la alta a ființei, în care numele noastre sunt scrise cu substanța nimicului.
Pe strada lui niciunde ne cheltuim toți pașii până ce mersul sucombă în inerție, iar eurile se preling din oglinzi și conținutul lor devine evanescent, din ele rămâne doar simulacrul formelor.
Pe strada lui niciunde ne cheltuim toți pașii până ce mersul sucombă în inerție, iar eurile se preling din oglinzi și conținutul lor devine evanescent, din ele rămâne doar simulacrul formelor.
Pe textul:
„[urci și cobori printre zăpezile mele]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextÎnțeleg viața cu stăpâni și supuși, cu cântec eufonic și disonanțe, cu lumea străbătută de foame în antiteză cu lumea plină de opulență.
Singurul întuneric care te face limpede este cel din umbra spiritului și a rațiunii, căci, în lipsa acestora, face lumină sufletul.
Singurul întuneric care te face limpede este cel din umbra spiritului și a rațiunii, căci, în lipsa acestora, face lumină sufletul.
Pe textul:
„Foame" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextDoi, având ca pseudonim entitatea iubirii și clișee : inima ca încăpere folosită în comun, durerea din care se hrănesc, timpul mediocru în care rutina se spală de plictis, gânduri în care fantezia face streep-tease, sufletul pe gura căruia au lipit banda adezivă a viciilor.
Doi, fără nume, își dezlipesc părțile componente, până nu rămâne decât nimicul, însă în esența lui stau entitățile.
Felicitări!
Doi, fără nume, își dezlipesc părțile componente, până nu rămâne decât nimicul, însă în esența lui stau entitățile.
Felicitări!
Pe textul:
„Doi/Fără Nume" de Laichici Violeta Daniela
0 suflu
ContextAm străbătut spațiile poemului crestat de cuvinte ascuțite, ars de lumina prea intensă creată de spoturile din intrinsecitatea cuvintelor, l-am găsit înfrigurat, părăsit, pustiu, și am încercat prin comentariu să-i strecor căldura calină pe care o merită.
Sufletul hăituit de neliniști, tace adânc a nefiind, pe marginea lui stă sinele neputincios, care încearcă să-l resusciteze.
Sufletul hăituit de neliniști, tace adânc a nefiind, pe marginea lui stă sinele neputincios, care încearcă să-l resusciteze.
Pe textul:
„litere cu ochi însângerați" de Nuta Istrate Gangan
0 suflu
ContextPoezia este impregnată cu umor acid, face din iubire o otreapă cu care ștergi ferestrele ce se deschid înspre sine, aburite de frig, o iubire degenerând în avorton și care preface micile rutine în întâmplări transpuse în versuri.
Am luat cu mine umorul, să-l pun în cafeaua de dimineață.
Am luat cu mine umorul, să-l pun în cafeaua de dimineață.
Pe textul:
„doar ai plecat" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextLIVIU
Mi-ai dăruit un dar frumos de sărbători.
Mă bucur că ți-ai deschis spiritul către orizontul poeziei și sunt încântat că ți-a plăcut poemul.
Un comentariu realizat de gândirea profundă a unui poet care pătrunde cu ușurință în lumea lăuntrică, de unde extrage principii, concepte, gnoze, limbaj gnomic.
Mi-ai dăruit un dar frumos de sărbători.
Mă bucur că ți-ai deschis spiritul către orizontul poeziei și sunt încântat că ți-a plăcut poemul.
Un comentariu realizat de gândirea profundă a unui poet care pătrunde cu ușurință în lumea lăuntrică, de unde extrage principii, concepte, gnoze, limbaj gnomic.
Pe textul:
„Pentru că... Între râs și plâns.Când..." de razvan rachieriu
0 suflu
ContextÎn zgomotul de fond, profund, se disipă viața, cu multiple fațete, din care una e formată din țipete prelungi în care se pierde ființa, deposedată de umbra ridicată pe axa verticală.
Muzica nu este supusă gravitației, ea levitează în spațiul subtil al armoniei, se multiplică într-o eufonie a nontimpului, ce are ca coordonate spiritul afectat de spleen și sufletul cu aria formată din conținutul stărilor.
Felicitări pentru un poem cu sonorități gnomice!
Muzica nu este supusă gravitației, ea levitează în spațiul subtil al armoniei, se multiplică într-o eufonie a nontimpului, ce are ca coordonate spiritul afectat de spleen și sufletul cu aria formată din conținutul stărilor.
Felicitări pentru un poem cu sonorități gnomice!
Pe textul:
„Unde" de Nicolae Marius Buchiu
0 suflu
ContextFemeia care te atrage, te duce din întunericul minții în întunericul sufletului, se strecoară în vise masculine pe care le amputează cu un surâs ascuțit și fals, prin care mișună iubiții.
Timpul iubirii se încheagă din timpul pământului, ce are formă rotundă, pe când iubirea are muchii ascuțite, presară vrajă peste viață și face din oamenii supuși de ea marionete.
Timpul iubirii se încheagă din timpul pământului, ce are formă rotundă, pe când iubirea are muchii ascuțite, presară vrajă peste viață și face din oamenii supuși de ea marionete.
Pe textul:
„Dans în trupul ielelor" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextAuzi ecouri din altă viață, prin minte gândurile sunt tasate de cavalcada cailor verzi ai viselor concrete.
Ceața așternută peste viață se destramă în lumina adusă de sărbători, filtrată în ochii ce încearcă să descifreze misterul și neînțelesul.
Ceața așternută peste viață se destramă în lumina adusă de sărbători, filtrată în ochii ce încearcă să descifreze misterul și neînțelesul.
Pe textul:
„Prin iarnă trec încet" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextDevenim infimi în fața veșniciei timpului pe care-l împărțim în vârste temporale, fiecare cu alte caracteristici ontologice și alte categorii de gândiri și comportamente, iar când existența urcă prea mult înspre zonele visării și rațiunea devine umbră în spatele gândurilor anemice, coborâm în noi înșine și ne împrietenim cu sufletul, sinele și eurile.
Pământul e rotund, doar dimensiunea omului e plată.
Pământul e rotund, doar dimensiunea omului e plată.
Pe textul:
„două puncte" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context