Poezie
Prin iarnă trec încet
1 min lectură·
Mediu
Prin iarnă trec încet, ca printr-o ceață,
sunt azi păstorul oii desuete,
ce mi-ar șopti-n ureche pe-ndelete
că vine noaptea nopții și mă-nhață.
Sunt, dintr-o casă-ntreagă, un perete
zidit pe bocet lin din altă viață,
pe râu în jos, de care se agață
caii cei verzi ai viselor concrete.
Mi-e dor cumplit să urc la o cabană,
să fii și tu și nicio cale-ntoarsă,
să ningă cu o grabă ardeleană,
cu fulgi cât oul peste piatra arsă
și,-nconjurați de alb ca de o blană,
să nu mai știm când zorile să varsă...
023.616
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Bratu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Bratu. “Prin iarnă trec încet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/14040939/prin-iarna-trec-incetComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBEcourile sunt rămășițe de mituri, cel mioritic, al așteptării spre beznă, apoi cel al zidirii către apus, așa cum și Manole ar fi trebuit, reparatoriu, așezat lângă Ana lui. Trecerea spre alb e trecere spre vis polar, ușor autoironic și mai mult melodios-amărui.
0
Ceața așternută peste viață se destramă în lumina adusă de sărbători, filtrată în ochii ce încearcă să descifreze misterul și neînțelesul.