RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
''Un cui în talpa zilei'' îmi pot imagina, dacă ziua merge pe un drum împânzit de cuie, ca și cum ziua nu ar avea destule probleme cu întunericul, ''o nucă potrivită peretelui'' mi-e greu să-mi imaginez, chiar dacă, ca și tine, am imaginație dezinvoltă de poet.
''Poftele sunt exponate'' în magazinul vânzând plăceri și dorințe la bucată, fără ele am ''șchiopăta'' și am ''șovăi'' în mersul prin existența în care ''cineva'' aruncă cu surâsuri ''tâmpe''.
''Poftele sunt exponate'' în magazinul vânzând plăceri și dorințe la bucată, fără ele am ''șchiopăta'' și am ''șovăi'' în mersul prin existența în care ''cineva'' aruncă cu surâsuri ''tâmpe''.
Pe textul:
„de-a dura" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
Context“La fiecare amintire a surâsului tău se naște o cale spre iad”, dacă iadul are bolgii în care se află extazul, dorința și plăcerea maximă, căci femeia seducătoare “își poartă parfumul ascuns între pleoape”, iar cu un surâs sau cu un refuz, ne trimite din iad în rai și invers.
“În orice femeie trăiesc două suflete”, un suflet feminin, special și numai al ei, și un suflet rezervat bărbatului de care s-a îndrăgostit.
“În orice femeie trăiesc două suflete”, un suflet feminin, special și numai al ei, și un suflet rezervat bărbatului de care s-a îndrăgostit.
Pe textul:
„parfum de femeie" de Mariana Pancu
0 suflu
ContextSper să nu te superi dacă îți spun părerea mea sinceră.
Poeții nu sunt “un fel de fluturi”, ci “floarea universului” polenizată lingvistic de aceștia, iar “în căutarea lor ideatică”, visează un vis diurn în care zborul este posibil cu aripile poeziei.
“Două aripi se îmbrățișează în zbor în căutarea trupului”, pe care nu-l găsesc, însă în schimb cunosc trupul eterat și sublimat al cerului.
Penultimul vers l-aș schimba puțin din considerente logice.
Poeții nu sunt “un fel de fluturi”, ci “floarea universului” polenizată lingvistic de aceștia, iar “în căutarea lor ideatică”, visează un vis diurn în care zborul este posibil cu aripile poeziei.
“Două aripi se îmbrățișează în zbor în căutarea trupului”, pe care nu-l găsesc, însă în schimb cunosc trupul eterat și sublimat al cerului.
Penultimul vers l-aș schimba puțin din considerente logice.
Pe textul:
„știi cum sunt poeții?!" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextCând “e prea mult țipăt între pereții” în care își manifestă prezența “pulsatorie” sufletul în care lumina pătrunde filtrată de “reflexiile umbrei”, îl înăbuși cu “neconcludente senzații” crescând din simulacrele instinctelor.
Când “e prea mult” tine și prea puțină iubire, pe “drumul de spaime” inexplicabile se întrezărește “frigul ce se apropie”.
Între “prea puțin” și “prea mult” oscilează dorințele omului, care-și este lui însuși propria măsură.
Când “e prea mult” tine și prea puțină iubire, pe “drumul de spaime” inexplicabile se întrezărește “frigul ce se apropie”.
Între “prea puțin” și “prea mult” oscilează dorințele omului, care-și este lui însuși propria măsură.
Pe textul:
„Prea puțin" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextOTTILIA
Mintea conduce corpul și prin aceasta se diferențiază de corp, există de sine stătătoare o viață a minții cu cohorta sa de gânduri și o viață a corpului.
Apreciez că ți-ai folosit mintea pentru a naște cuvintele.
VALENTIN
La comic, sarcasm și ironie te pricepi, la comentarii mai puțin, oricum prezența ta este agreată de mine, indiferent cum ai îmbrăca lingvistic această prezență.
Mintea conduce corpul și prin aceasta se diferențiază de corp, există de sine stătătoare o viață a minții cu cohorta sa de gânduri și o viață a corpului.
Apreciez că ți-ai folosit mintea pentru a naște cuvintele.
VALENTIN
La comic, sarcasm și ironie te pricepi, la comentarii mai puțin, oricum prezența ta este agreată de mine, indiferent cum ai îmbrăca lingvistic această prezență.
Pe textul:
„Cu mintea și fără corp. Cu corpul și fără minte" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextTrebuia să ne explici “ce se întâmplă dacă o mamă își pierde copilul printr-o întâmplare stupidă nebănuită de nimeni”.
Dacă-l întrebi pe demiurg, acesta nu ar ști cum să explice moartea copilului, dacă întrebi destinul el dă vina pe o soartă nefastă, malefică.
Nu sunt de acord cu tine referitor la ultimele patru versuri, nu există cuvinte care să consoleze moartea accidentală a unui copil.
Dacă-l întrebi pe demiurg, acesta nu ar ști cum să explice moartea copilului, dacă întrebi destinul el dă vina pe o soartă nefastă, malefică.
Nu sunt de acord cu tine referitor la ultimele patru versuri, nu există cuvinte care să consoleze moartea accidentală a unui copil.
Pe textul:
„Înger în cer" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Viața în următoarele cinci minute” ne-o putem imagina cu ușurință, la fel viața de peste o zi, căci rutina, monotonia, tabieturile și obiceiurile ne trasează existența, și din când în când ieșim din tipar prin intempestiv, improvizații și inovații.
D.p.d.v. al “furnicilor”, trupul tău e “gigant”, “drumul furnicilor” semnifică stagnarea, iar drumul tău simbolizează evoluția și devenirea.
“Dar cu liniștea cum stai ?”, te întreb cu întrebarea ta, și tu îmi arăți “un deget de-al meu, unul de-al tău și tot așa până la cinci”.
D.p.d.v. al “furnicilor”, trupul tău e “gigant”, “drumul furnicilor” semnifică stagnarea, iar drumul tău simbolizează evoluția și devenirea.
“Dar cu liniștea cum stai ?”, te întreb cu întrebarea ta, și tu îmi arăți “un deget de-al meu, unul de-al tău și tot așa până la cinci”.
Pe textul:
„despre arta de a da" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextExistența are similitudini cu un tablou policrom și complex, cu umbre și lumini, în prim plan apare răsăritul și în fundal asfințitul, lângă marginile tabloului sunt surprinse periferiile și promiscuitatea vieții, iar în centrul tabloului stau lucrurile cu adevărat importante.
Sari dintr-o “margine” a lumii, transplantându-ți în ea “rădăcina vieții fără de moarte”, în “altă margine”, în care “te-aduni din risipiri” și “totul intră într-o memorie lichidă”.
Sari dintr-o “margine” a lumii, transplantându-ți în ea “rădăcina vieții fără de moarte”, în “altă margine”, în care “te-aduni din risipiri” și “totul intră într-o memorie lichidă”.
Pe textul:
„Tabloul" de George Pașa
0 suflu
Context“Cerul dă vina pe pământ”, că nu și-a deschis sufletul planetar imens pentru a cuprinde în el toți îngerii, iar “pământul înfierează cerul”, pe care îl acuză de blasfemie, sacrilegii și profanări, motivând că în el nu stau îngerii, ci demonii, care și-au transmigrat Celălalt loc în spațiile celeste.
Viața și-a decojit moartea și a aruncat-o în “rigole”.
Viața și-a decojit moartea și a aruncat-o în “rigole”.
Pe textul:
„datura" de Macovei Costel
0 suflu
Context“Aglomerația obișnuită a unei existențe cu șanse egale de a se pierde” în neant, sau de a escalada cu brio vârfurile unde stau succesele, desenează “geografia absurdului”, cu aberațiile scrijelind relieful vieții, căci înțelesurile logice “nu se primesc cadou”, ele refuză “timpul miop”, căutând “semnalul de alarmă”, pentru a avertiza certitudinea că-și pierde aderența la real.
O poezie dezinvoltă, se vede că ți-ai dezvoltat o anumită înțelepciune a conexiunilor complexe dintre cuvinte.
O poezie dezinvoltă, se vede că ți-ai dezvoltat o anumită înțelepciune a conexiunilor complexe dintre cuvinte.
Pe textul:
„De mâine a fost un ieri grăbit" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextVrei să sari dintr-o iubire în alta, însă sari din lac în puț, “dintr-o dragoste păcătoasă” ajungi într-o dragoste “nebună”, care te înconjoară cu tentaculele ei și “nu mai poți scăpa”.
O poezie scurtă, cu prea puține cuvinte care să se coaguleze în jurul unor idei inedite.
O poezie scurtă, cu prea puține cuvinte care să se coaguleze în jurul unor idei inedite.
Pe textul:
„Fără ieșire" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextIOAN
Steluța ta este desprinsă din galaxie și așezată în sufletul meu, ea are forma pulsatorie a fericirii și constanța unei iubiri provocate pe cale creațională.
Te mai aștept aici, cu palma plină de steluțe.
Steluța ta este desprinsă din galaxie și așezată în sufletul meu, ea are forma pulsatorie a fericirii și constanța unei iubiri provocate pe cale creațională.
Te mai aștept aici, cu palma plină de steluțe.
Pe textul:
„Măruntaiele urbane și ale pământului. Nimicul și lumina" de razvan rachieriu
0 suflu
Context“Dacă nu ai fi plin” de entități proprii numite euri, afecte, emoții, stări, ci gol, în care s-a încuibat haosul, mă întreb ce ar reflecta oglinda, epiderma sau haosul ?
Totuși ființa contează, fără ea nu ar fi posibilă viața.
Totuși ființa contează, fără ea nu ar fi posibilă viața.
Pe textul:
„expectatio" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
Context“Nu există gratii care să poată” închide inima, fiind apanajul libertății iubirii, “moartea vindecă” complet viața, până o anihilează integral, nu mai suferi fiindcă ai trecut în categoria nimicului, unde “ceea ce zidești, în noapte, cu ochii deschiși, se va prăvăli dimineața”.
“Păsările care nu-și găsesc echilibrul” și nu mai pot să zboare, sunt oamenii, care-și caută zborul în tina vâscoasă și nu găsesc decât suferință.
“Păsările care nu-și găsesc echilibrul” și nu mai pot să zboare, sunt oamenii, care-și caută zborul în tina vâscoasă și nu găsesc decât suferință.
Pe textul:
„în orașul tău" de marin badea
Recomandat0 suflu
ContextÎntre “lumile trăite și lumile visate” se deschide o genune peste care survolează un “pescăruș căutându-și oceanul”, așa cum omul se regăsește în “țipetele vieții”, însă își caută “zborul” în “altă existență”, care poate reflecta virtualul poeziilor sau ascensiunea “nemărginirii”.
Ai despărțit “cu grație” cuvintele de lestul depus pe ele.
Ai despărțit “cu grație” cuvintele de lestul depus pe ele.
Pe textul:
„o ramură amputată de vânt învață un alt fel de plutire" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextOmul încuibat într-un 0 “așteaptă definirea” de către nimicul având similitudini cu sensurile 0-ului, 0-ul se multiplică și se amplifică, devenind imens, pereții lui sunt căptușiți cu efemer având caracteristici de neant.
Te “iscălești sub pleoapă” cu runele privirii, a cărei “săgeată” se înfige într-un infinit divizat până încape în “buzunar”.
Ceea ce-ți pot reproșa e faptul că versurile nu au legătură unele cu altele, în rest totul e la superlativ.
Te “iscălești sub pleoapă” cu runele privirii, a cărei “săgeată” se înfige într-un infinit divizat până încape în “buzunar”.
Ceea ce-ți pot reproșa e faptul că versurile nu au legătură unele cu altele, în rest totul e la superlativ.
Pe textul:
„ Un zbor perfect " de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextTe contrazici în primele două versuri, ai încercat să dai reflexivitate poeziei, lucru pe care îl apreciez, căci poezia conține acel ceva impalpabil care nu se supune logicii, unele cuvinte “supraviețuiesc”, altele se transformă în imaginație poetică.
Cuvintele reflectă viața, însă viața nu poate fi înglobată în cuvinte, sunt lucruri ce pot fi descrise de cuvinte, pe care viața “nu le va înțelege niciodată”.
Cuvintele reflectă viața, însă viața nu poate fi înglobată în cuvinte, sunt lucruri ce pot fi descrise de cuvinte, pe care viața “nu le va înțelege niciodată”.
Pe textul:
„alonjă" de Macovei Costel
0 suflu
ContextDe fapt poezia e o sumă de fragmente eterogene de poeme mici și scurte, iar “cuvintele contradictorii” aruncă “un fir de lumină blajină”, care se pierde în lumina intensă iradiată de o creație valoroasă.
Efemerul poeziei se dizolvă în “nemurirea inițiată în tainele morții”, iar nemurirea devine evanescentă într-o viață “experimentând necunoscutul”.
Libertatea nu are “forță de gravitație” (așa cum ai scris), nu ne apasă, ci ea levitează în spațiul ființial.
Efemerul poeziei se dizolvă în “nemurirea inițiată în tainele morții”, iar nemurirea devine evanescentă într-o viață “experimentând necunoscutul”.
Libertatea nu are “forță de gravitație” (așa cum ai scris), nu ne apasă, ci ea levitează în spațiul ființial.
Pe textul:
„Gardul" de Anisoara Iordache
0 suflu
ContextVrei să ajungi “cât mai departe”, când aproapele a dezamăgit, ne leagă de o lume aflată în degenerescență, orbitând în jurul răutății, “cuvintele” nu le poți trece la “odihna veșnică”, pentru că posedă în ele forță vie, creatoare, iar “din fiecare greșeală o să faci reguli” care nu se aplică pe realitate, ci pe surogate.
Tu nu ești “delfinul eșuat definitiv”, ci marea care l-a aruncat la țărm.
Tu nu ești “delfinul eșuat definitiv”, ci marea care l-a aruncat la țărm.
Pe textul:
„îmi trag sufletul ca pe un șirag de scoici obosite" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextIată că ai făcut inima “analfabetă”, eu o consider expertă în iubire, căreia îi citește subtitrarea, ea este “cheia” care deschide ușa “magiei” și, alături de vrajă, creează un falanster al erosului.
“Viermuiește absurdul pe tronul” paradoxalului eliberat din criptă, el este “vânătorul” vânând adevăruri panicate și înspăimântate de manifestările straniului și sinistrului, oprindu-se la marginea abisului, care “e mic dejunul” cu care se hrănește haosul dintr-o “zi bolnavă”.
“Viermuiește absurdul pe tronul” paradoxalului eliberat din criptă, el este “vânătorul” vânând adevăruri panicate și înspăimântate de manifestările straniului și sinistrului, oprindu-se la marginea abisului, care “e mic dejunul” cu care se hrănește haosul dintr-o “zi bolnavă”.
Pe textul:
„Din scăderi multiple cine ne-adună " de Maria Elena Chindea
0 suflu
Context