Poezie
Gardul
pliant
1 min lectură·
Mediu
doar o mână
de rătăcitoare papilionide
duce tăcerea mieilor
spre punctul de trecere al frontierei
intervenții în spațiul visceralului:
dezrădăcinații
ademeniți de forța de gravitație a libertății
testează
ipostazele onirice
ale începutului de septembrie
un lepros
în minunata grădină?-
mirosind suferința
afli parfumul fericirii
2
de-a dreapta zăplazului
arhiloh-făcătorul de stihuri
(cu toate că-i izgonit de spartani)
trage semnalul de-alarmă
încetinește timpul
din fuga-i nebună
înainte de ultima stație
experimentează necunoscutul:
nemurirea-i inițiată în tainele morții
în loc de căpăstru pune vieții
brâu de lumină
în cealaltă parte
sub influiențele nefaste ale zodiei cancerului
asediul făpturii umane
încet se dezlănțuie
câteva piese de detaliu:
mandibule
colți
gheare
sunt punctele tari
în perorația mentorului
eu, unde-s?
3
prin ape-nsângerate
de cuvintele contradictorii
luna
aruncă la fel ca moise
toiagul:
un fir de lumina blajină
în morminte pustii
se strecoară
Antonie, cercetează și nu privi!
022871
0
Efemerul poeziei se dizolvă în “nemurirea inițiată în tainele morții”, iar nemurirea devine evanescentă într-o viață “experimentând necunoscutul”.
Libertatea nu are “forță de gravitație” (așa cum ai scris), nu ne apasă, ci ea levitează în spațiul ființial.