Poezie
Prea puțin
1 min lectură·
Mediu
e prea mult țipăt între pereți pulsatorii
reflexie a umbrei lumina îmi pătrunde
un drog prin pupile
e toamnă și aștept să ai habar de mine
simple fulgurante neconcludente senzații -
mustul care picură în struguri
mâna mângâind asfaltul liniștind drumul de spaime
glezne prin frunze cum ai răsfoi nepăsător
incunabule fragile
e prea mult mine și prea puțin tine
prea multe oasele mele
prea puțină carne a ta
să le învelească pentru frigul ce se apropie
023.420
0
Când “e prea mult” tine și prea puțină iubire, pe “drumul de spaime” inexplicabile se întrezărește “frigul ce se apropie”.
Între “prea puțin” și “prea mult” oscilează dorințele omului, care-și este lui însuși propria măsură.