datura

trompetele îngerilor vestesc căderea întunericului și-acesta cade, fulg după fulg, bulgăre după bulgăre, troian după troian acolo sus toată lumea profită de fuga soarelui răsare spre soare apune, e un dat dar asta nu înseamna că moartea poate să calce în străchini când vrea ea poate că mintea mea nu a urcat prea sus pe scara evoluției din lipsă de timp sau din lipsă de trepte cumva mă bucur că a rămas împărtășim împreună cerul dă vina pe pământ și pământul înfierează cerul blestemat dar indiferent cine răspunde, ceața cuprinde totul topind verdele copacilor într-o masă amorfă mâzgă cu iz de rigor mortis natură statică cu un mâine anulat: moarte zăcând prin rigole