RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
“Să treci de la minune la dezastru”, nu e “simplu”, ci confuz și dramatic, e ca și cum ai escaladat un munte înalt și când ai ajuns în vârf, aluneci și cazi în abis, e ca și cum ai trece deodată de la fericire la suferință, de la succes la eșec și de la opulență la sărăcie lucie.
Dacă “firul vieții pe pământ ți-e rupt”, aluneci fie în viața visului, fie în visul macabru al neantului.
Dacă “firul vieții pe pământ ți-e rupt”, aluneci fie în viața visului, fie în visul macabru al neantului.
Pe textul:
„Un sonet uitat" de Cristian Vasiliu
0 suflu
Context“Sinceritatea vetustă” decade în snobism duplicitar, iar “foamea timpului” devoră “fericirea” neprotejată de ființa umblând “desculță” printre “secunde” vâscoase, și “iubirea zace sub o sterilă crustă”, pentru a nu fi “contaminată” de calamitățile lumii spirituale.
“Numeri frunze”, și dacă ai avea răbdarea să numeri toate frunzele unui copac, ai dizolva tumultul, neliniștile și frământările cu substanța densă a unui calm imens.
“Numeri frunze”, și dacă ai avea răbdarea să numeri toate frunzele unui copac, ai dizolva tumultul, neliniștile și frământările cu substanța densă a unui calm imens.
Pe textul:
„Fericire de zile noi" de Angi Cristea
0 suflu
Context“Prin viața asta te simți un surd în căutarea muzicii”, bine că nu te simți ca un mut în căutarea cuvintelor, căci asta fac poeții, caută cuvintele ale căror conexiuni simbolice, asociative și imagistice creează poezia, bine că nu te simți ca un orb în căutarea luminii, ca un ascet în căutarea lubricului, ca un cerșetor în căutarea opulenței, căci, de-ar fi așa, totul s-ar răsturna, s-ar inversa, iar haosul ar hălădui nestingherit prin viață.
Am atins poezia și era să se prefacă în pulbere.
Am atins poezia și era să se prefacă în pulbere.
Pe textul:
„prin viața asta mă simt un surd în căutarea muzicii" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
Context“Cu mintea liberă de conveniențe”, dogme și precepte, cauți libertatea deschizând “posibilități” nenumărate, care te fac să “sari peste obstacole”, în loc să le înlături sau să te întorci din drum.
“Adecvarea la orice situație, fără ispite și trădări”, îți conferă claritate actelor existențiale, ca și cum ți-ai pus “sufletul la fereastră”, pentru a absorbi lumina.
“Adecvarea la orice situație, fără ispite și trădări”, îți conferă claritate actelor existențiale, ca și cum ți-ai pus “sufletul la fereastră”, pentru a absorbi lumina.
Pe textul:
„Fără ispite și trădări" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Zâmbetul” nu poate fi “ilicit”, zâmbetul e legal, îți induce o stare de bună-dispoziție apropiată de veselie, așa cum “traiul” nu e veșnic, căci veșnicia e un atribut al lui Dumnezeu.
Te joci cu veșnicia și eternitatea, eludând efemerul și finitudinea, caracteristice omului, așa cum un copil se joacă cu jucăriile sale.
O poezie clasică, un sonet aflat la limita dintre decență și pueril.
Te joci cu veșnicia și eternitatea, eludând efemerul și finitudinea, caracteristice omului, așa cum un copil se joacă cu jucăriile sale.
O poezie clasică, un sonet aflat la limita dintre decență și pueril.
Pe textul:
„ilicit" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextNu-ți dorești “dulcea ispită, liniștea, alunecarea în somnul” diurn, căci ele “periclitează arhitectura” vieții, ci vrei să “încolțească sămânța” “înluminării”, iar “esența” care-și găsește echilibrul “pe tăișul pumnalului”, își mărește “aderența la miracol”.
“Escaladezi necunoscutul” și când ajungi în vârf, constați că el a existat printre noi, sub diverse forme.
Reușești să te înalți atât de sus prin poezii, încât mi se pare că ai atins transcendentalul.
“Escaladezi necunoscutul” și când ajungi în vârf, constați că el a existat printre noi, sub diverse forme.
Reușești să te înalți atât de sus prin poezii, încât mi se pare că ai atins transcendentalul.
Pe textul:
„ Cod numeric de unul" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextSă nu “înnebunim” totuși, oricât de mare ar fi “viteza lumii”, mai bine o viteză moderată care să tragă după ea toată omenirea, decât una alertă care să lase în urmă, descurajați, neputincioșii și neadaptații.
“Lucrurile importante” nu se pot uita, doar cele derizorii și insignifiante, la fel “ghețurile” nu au ce căuta în iubirea care încinge sentimentele.
Prea simplă și scurtă e poezia ca să fie pe gustul meu.
“Lucrurile importante” nu se pot uita, doar cele derizorii și insignifiante, la fel “ghețurile” nu au ce căuta în iubirea care încinge sentimentele.
Prea simplă și scurtă e poezia ca să fie pe gustul meu.
Pe textul:
„7. cum ar fi duminică spre luni" de ioana negoescu
0 suflu
ContextFiecare își poartă “spitalul” prin viață, care poate fi un spital în care se internează oameni cu boli induse de disfuncționalitățile organelor, sau un ospiciu, în care sunt tratate bolile psihice, “unde sunt internate toate lucrurile simple” dezechilibrând oamenii făcând echilibristică prin viață.
Un personaj nu-și are locul în această poezie, și acesta este “iepurele”.
Un personaj nu-și are locul în această poezie, și acesta este “iepurele”.
Pe textul:
„în lumină de iepure" de Vasile Pin
0 suflu
Context“Ploaia desenează pe geam labirinturi întortocheate”, și se pliază pe firile ursuze, posomorâte, supărate, căci le induce celorlalți stări letargice, agasante, triste și melancolice, însă tu o vezi ca pe “un câine prietenos”, eu o văd ca pe o entitate sumbră.
Ploaia nu te afectează și pornești prin ploaie “spre cafenelele din centru”, unde muzica și cu cafeaua, unde arta și plăcerea coexistă.
Ploaia nu te afectează și pornești prin ploaie “spre cafenelele din centru”, unde muzica și cu cafeaua, unde arta și plăcerea coexistă.
Pe textul:
„haihui prin ploaie" de catalina marincas
0 suflu
Context“Ai plâns cuvintele nespuse, trăirile neînsuflețite”, lacrimile neprelinse din ochii coagulând lumina în real, ai “plâns totul”, pentru a curăți suferința și a o vedea așa cum este, căci ne-a fost dată “ofrandă” la naștere.
Ceea ce “desparte sunetul de zgomot”, este echivalent cu ceea ce separă tăcerea de tumult, eufonia de disonanță și frumosul de urât.
Descrii o lume în dezagregare : “fierul cădea rugină, lemnul cădea putregai, piatra cădea pulbere”.
Ceea ce “desparte sunetul de zgomot”, este echivalent cu ceea ce separă tăcerea de tumult, eufonia de disonanță și frumosul de urât.
Descrii o lume în dezagregare : “fierul cădea rugină, lemnul cădea putregai, piatra cădea pulbere”.
Pe textul:
„povestea unei lacrimi" de Macovei Costel
0 suflu
Context“Înghețul” e văzut ca dezastru și calamitate, ca o indiferență, nepăsare și indolență crase, în care lumea a decăzut, și, implicit, înghețul alungă iubirea fierbinte din viața anostă și searbădă, în timp ce lipsa copilăriei o asociezi cu “Adam și Eva”, care și-au pierdut inocența în contactul cu “păcatul”.
Nu ești un “mare nimeni”, ci mai degrabă evoluezi spre un mare poet, dacă îți folosești sagacitatea în folosul poeziei.
Nu ești un “mare nimeni”, ci mai degrabă evoluezi spre un mare poet, dacă îți folosești sagacitatea în folosul poeziei.
Pe textul:
„fără copilărie ca Adam și Eva" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextMi-au plăcut aforismele 9 și 11.
“Una e să trăiești în suspans”, pe o muchie de dans, căci atunci când cazi în genune, se împlinește o tragică minune, “și cu totul altceva e să trăiești în suspensie”, cum trăiesc bătrânii din pensie, când nu știi ce se întâmplă, ca un real contondent izbind o tâmplă, să țipi în imprevizibil, când ești lovit de destinul invizibil.
“Una e să trăiești în suspans”, pe o muchie de dans, căci atunci când cazi în genune, se împlinește o tragică minune, “și cu totul altceva e să trăiești în suspensie”, cum trăiesc bătrânii din pensie, când nu știi ce se întâmplă, ca un real contondent izbind o tâmplă, să țipi în imprevizibil, când ești lovit de destinul invizibil.
Pe textul:
„Dezgustătorul divin 7" de Ionut Popa
0 suflu
Context“Trupul peticit” cu grefele neputințelor, slăbiciunilor și zădărniciilor, “doare” la lumină sau întuneric prea intense, el este obișnuit cu o luminiscență difuză, în cazul celor “care n-au zâmbit niciodată”, “surâsul” are aspecte “terifiante”, la fel și “masca” corozivă, atacând pielea psihicului, “a deprimaților”, precum și genunile în care au coborât iremediabil autiștii.
O poezie care solicită imaginația și incită la reflecții.
O poezie care solicită imaginația și incită la reflecții.
Pe textul:
„empatii" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context“Între unicitate”, crescută din individualitate și specificitate, și diversitate se află omul, care-și “leapădă destinul ca pe o haină veche”, optând pentru liberul arbitru, însă “minciuna zeiască” nu sună bine, minciunile nu țin de divin, ci numai adevărurile, căci în ceva perfect cum este divinitatea nu pot fi înglobate minciunile și falsitățile.
Poezia este o căutare a “adevărului din adevărat”, făcută cu mijloace umane, de aceea “evrika” e destul.
Poezia este o căutare a “adevărului din adevărat”, făcută cu mijloace umane, de aceea “evrika” e destul.
Pe textul:
„inguisitor dei" de Oancea Sorin
0 suflu
Context“Pe câtă dragoste atâta groază”, cu cât dragostea este mai mare, se amplifică, cu atât crește “groaza” de a nu o pierde, ca partenera să aleagă drumul infidelității, ne-ar ajuta poate “inocența”, dacă “s-ar înmagazina undeva”, când simțim că “o pierdem”.
“Ai crescut pe sărite furând câte puțin din fiecare om ce te-a atins”, astfel că eurile tale au caracterele oamenilor cu care ai venit în contact, însă cel care conduce ființa, ești tu, eul poetic.
“Ai crescut pe sărite furând câte puțin din fiecare om ce te-a atins”, astfel că eurile tale au caracterele oamenilor cu care ai venit în contact, însă cel care conduce ființa, ești tu, eul poetic.
Pe textul:
„Tu spune-i cum dorești" de Adriana Lisandru
0 suflu
Context“Nu se știe niciodată ce pot face subtilitățile unei femei în modelarea unui bărbat”, căci ea își folosește feminitatea și nurii pentru a-l debusola, a-l manipula, a-l manevra după capriciile ei, iar “minutele plictisitoare în așteptarea unei femei” invadând fanteziile erotice ale bărbatului, se dilată până la spleen, fiindcă bărbatul îndrăgostit își reduce lumea la doi : el și ea.
Când privim “totul cu ochii celuilalt”, când nu avem nicio părere personală, riscăm să decădem în umilință.
Când privim “totul cu ochii celuilalt”, când nu avem nicio părere personală, riscăm să decădem în umilință.
Pe textul:
„Se privește totul cu ochii celuilat" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextȘTEFAN
Este una din fațetele lumii în care trăim, poate tu trăiești în altă lume, una mai bună, mai luminoasă, mai plină de compasiune.
IOAN
Au similitudini, însă una o completează pe cealaltă, de aceea le-am asociat în maxime poetice.
Te mai aștept să-mi nuanțezi versurile.
Este una din fațetele lumii în care trăim, poate tu trăiești în altă lume, una mai bună, mai luminoasă, mai plină de compasiune.
IOAN
Au similitudini, însă una o completează pe cealaltă, de aceea le-am asociat în maxime poetice.
Te mai aștept să-mi nuanțezi versurile.
Pe textul:
„Colecționez energii. Tupeul și impertinența" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextPoți să “dai colțul fericit”, dacă viața ta a fost un calvar, o cavalcadă a suferinței, o puzderie de erori recurente, o nefericire gigant lovind în moalele capului decepțiile, și mai ales dacă "moartea pare o metaforă", un ideal macabru, o nouă renaștere, sau o cale spre nemurire.
“Amalgamul de trăiri” care te străbate, te “derutează”, debusolează, căci “nu ai niciodată o ordine firească”, lăsând imprevizibilul să-ți guverneze viața.
“Amalgamul de trăiri” care te străbate, te “derutează”, debusolează, căci “nu ai niciodată o ordine firească”, lăsând imprevizibilul să-ți guverneze viața.
Pe textul:
„la colț pe un covor de coji de nucă " de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
Context“Ieși afară” “cu un spital înșurubat forțat în minte”, cu gândurile vopsite în “alb”, în care maladivul conduce “procesiunea neputinței”, îmbolnăvită de încercări zadarnice de a avea un rost, și vezi pe stradă cum “înjurăturile vindecate” circulă de la un om la altul, precum calamitatea se întinde endemic și epidemic în oameni.
“Femeia care ți-a zdrobit auzul”, comunică cu tine prin gesturi, iar simțul auditiv s-a mutat în gânduri, ale căror voci distincte le auzi, pătrunzând în viața lor.
“Femeia care ți-a zdrobit auzul”, comunică cu tine prin gesturi, iar simțul auditiv s-a mutat în gânduri, ale căror voci distincte le auzi, pătrunzând în viața lor.
Pe textul:
„[o pădure traversează drumul]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextDe ce “să pornești în cel mai lung drum până la” iubit, când poți alege calea cea mai scurtă, calea transparenței iubirii dată de sinceritatea confesiunilor, asta înseamnă să transmigrezi, transplantezi departele în aproape, pentru că ochii tăi sunt sensibili la ipostazele dragostei.
“Viața ta preferată” include neapărat și viața iubirii, care conferă “femeii cu buzele înmuiate-n întuneric” un vis benefic.
O poezie ca un vis, care devine evanescent în lumina privirii.
“Viața ta preferată” include neapărat și viața iubirii, care conferă “femeii cu buzele înmuiate-n întuneric” un vis benefic.
O poezie ca un vis, care devine evanescent în lumina privirii.
Pe textul:
„flowers in my bones" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
Context