Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Un sonet uitat

1 min lectură·
Mediu
Să ne prefacem totuși că e simplu,
Să treci de la minune la dezastru,
Să schimbi – ca fisiunea într-un astru –
Pluralul într-un singular multiplu
Și să te-ntorci estropiat la fastul
Culorilor ce îți denunță chipul
Oglinzilor concave. Vine timpul
Să fie cenușiu după albastru!
Tot ce a fost rămâne ca o rană,
Ca oboseala unui zbor abrupt!
Iubirea noastră n-a fost pământeană,
Căci firul vieții pe pământ mi-e rupt
Și fie dorm cu visele sub geană
Deasupra-i, fie veșnic, dedesubt.
022.784
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
82
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Cristian Vasiliu. “Un sonet uitat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14081093/un-sonet-uitat

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
Formulările inedite salvează puțina bâlbâială
a rimelor din catrene...

Un sonet reușit în sine...

Toate bune!
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
“Să treci de la minune la dezastru”, nu e “simplu”, ci confuz și dramatic, e ca și cum ai escaladat un munte înalt și când ai ajuns în vârf, aluneci și cazi în abis, e ca și cum ai trece deodată de la fericire la suferință, de la succes la eșec și de la opulență la sărăcie lucie.
Dacă “firul vieții pe pământ ți-e rupt”, aluneci fie în viața visului, fie în visul macabru al neantului.
0