la colț pe un covor de coji de nucă

Poți să “dai colțul fericit”, dacă viața ta a fost un calvar, o cavalcadă a suferinței, o puzderie de erori recurente, o nefericire gigant lovind în moalele capului decepțiile, și mai ales dacă "moartea pare o metaforă", un ideal macabru, o nouă renaștere, sau o cale spre nemurire.
“Amalgamul de trăiri” care te străbate, te “derutează”, debusolează, căci “nu ai niciodată o ordine firească”, lăsând imprevizibilul să-ți guverneze viața.