Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@razvan-rachieriuRR

razvan rachieriu

@razvan-rachieriu

roman
O boala invinsa este viata omului

Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
„Speranța-i crucificată într-o dezumanizată ambianță”, în locul ei se prefigurează încrederea în forțele proprii, care aruncă cu nisip în „ochiul terorii amplificând neliniștea”, ipohondriile și angoasele.
„Vorbele de-nceput capătă treptat culoarea îndoielii”, sunt luate de vântul „de noiembrie” și depuse în muțenie, pentru a încolți în locvacitate.

Pe textul:

cântec de noiembrie" de Anisoara Iordache

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Versurile tale sunt impregnate cu cele 4 elemente primordiale : focul în care arde mistuitor iubirea, apa care spală iubirea de mizeriile neconcordanțelor, nesincronizărilor și dezarmoniilor dintre două suflete care au fuzionat, aerul pe care-l respiră iubirea și pământul care ne este adăpost și locuință.
„Îți închizi cerul pe umărul” iubitului, iar „albastrul” cerului poartă amprenta roșie a buzelor tale.

Pe textul:

pe umărul tău drept" de Dorina Șișu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
„Împachetezi tristețea în zâmbet”, astfel zâmbești trist, iar dacă am folosi eficient „toate cu câte ne-a înzestrat” Dumnezeu, tristețea ar dispărea, am fi veseli tot timpul și am făuri o religie în care moartea nu are ce căuta, nemurirea pulverizând-o în neant.
Așa, angoasa cu spectre înfricoșătoare își „întinde pasul” peste crevasa genunii.

Pe textul:

exerciții de sinceritate - haos" de Mihaela Popa

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
„De afară noaptea te privește drept în ochi, mârâind”, vrea să-ți intre în minte pentru a se hrăni cu oasele gândurilor tale, însă nu poate din cauza „lunii” care îi atârnă „la gât”.
„Oboseala îți umple paharul”, o bei pe toată, și-ți rămâne surmenarea „între dinți”.
În laringele poeziei tristețea a creat un „nod”, și bei suferință lichidă și acidă pentru a-l dizolva.

Pe textul:

Mârâind" de Simion Cozmescu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Nu vreau să se „extermine logica” în artă, nici măcar în poezie, care ar trebui să îmbogățească realul, adăugându-i sensuri noi, iar „realul” nu este bine să fie micșorat, ci mărit, pentru a percepe acut profunzimile lui.
Nu avem intimitate în „gânduri”, care parcă sunt așezate laolaltă în mintea universală, iar libertatea ia forma uneori a „tenebrelor ce fac parte din arsenalul ardent al liricului”.

Pe textul:

oamenii-gâze" de Ștefan Petrea

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
„Peticim trupurile” peste care au crescut excrescențele lumii în degringoladă, afectată de degenerescențe, grotesc și imund, cu grefele îngerilor, luminii și spiritului universal.
Când consecințele vieții alambicate ne surmenează, alunecăm în „somnul ca o moarte frustrată”, cu spiritualul ce este perceput de unii, din păcate, ca un „morman grotesc fără piele”, când ar trebui să ne inducă armonia, echilibrul și fericirea.

Pe textul:

singurătăți" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
„Privești cum se desfășoară orașul”, cum se extinde hrănindu-se cu pământ, peste care-și depune construcțiile eclectice, căci spiritul orașului se sincronizează și armonizează cu spiritele oamenilor care-l locuiesc, iar sufletul lui imens dăruiește monade oamenilor pentru a face din ele suflete.
Oamenii merg pe străzi și nu uită orașul care îi inspiră și le influențează destinele, ca un zeu.

Pe textul:

Sub impulsul lacom de vultur" de Silviu Somesanu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
„Sufletul viu” își extrage seva din „rădăcina” ființială și aspiră înspre „lumină”, pentru a se purifica de lestul depus de viața timpului veșnic și de timpul vieții caduce.
Eu nu aș scăpa de „singurătate”, dimpotrivă, aș căuta s-o amplific, căci prin intermediul ei putem accede la esoteric și transcendent.
Mi-ai păcut mai mult când ți-ai desfășurat cugetul în aforisme, decât când ți-ai lăsat imaginația liberă în poezii.

Pe textul:

Toamnă" de Dumitru Sava

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
În spațiul vieții ca „o taină inexprimabilă” încap aprehensiunea, angoasele, anxietățile și minunea existenței, și pe fiecare ipostază existențială „o experimentăm pe propria piele”.
În general nu sunt de acord cu aforismele, asta nu înseamnă că nu îmi plac, dimpotrivă, mi-a plăcut „călătoria” ta prin labirintul cugetului.
Voi fi atent de acum înainte la creația ta.

Pe textul:

Viața..." de Dumitru Sava

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Dacă „secundele se află în moarte clinică”, timpul este afectat în profunzimile și structurile lui temporale, trebuie resuscitate cu chef de viață, bună-dispoziție și satisfacții.
Îmi doresc o continuitate a timpului propriu, a stărilor și a existenței, care să înlăture „zbaterea”, zvâcnetul și frământările discontinue, intermitente și sincopate.
Când „singurătatea strânge din dinți”, să o facem să râdă, și să o hrănim cu cărți.

Pe textul:

Appasionato" de Angi Cristea

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
„Naivitatea” poate fi transformată de înțelepciune în realism, luciditate și raționalitate, care pot aprofunda și adânci „rosturile lumii în viața ce se desfășoară ca o mare imensă înainte”, într-o panoramă amplă.
Cauți „sensurile existenței în materie”, eu le caut în lumea spirituală, căci unii sunt oameni-materie, alții oameni-spirit, acum a rămas din toate acestea doar „iluzia”.
Empatia poeziei e deosebită.

Pe textul:

Dragă M (2)" de Florentina-Loredana Dalian

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
„Ea se auzea ca o silabă deschisă” prin care țâșnesc sunetele cu sonorități de erotism, ca un „clopot al dimineții” reverberând în bărbați feminitatea senzuală, „fața ei era când foarte aproape” de o „iubire ingrată”, când foarte aproape de cer, căci „ea și-a luat zborul undeva departe”, cu forța de „gravitație” anihilată de vectorul invers orientat spre transcendent, care este sursa „metafizicii”.
Îmi place zborul feminin al poeziei tale.

Pe textul:

din jurnalul lui" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
„Poezia se transmite” prin empatie, cuvintele circulă de la ea la lector, într-un schimb lingvistic reciproc avantajos, „simpatia” o simțim pentru poet atunci când versurile rezonează cu forul nostru liric.
Iubirea o vezi ca pe o „eliberare” de coerciții și dogme, „ca pe o răsturnare de lumi” decadente și distopice, ca o „inventariere” a sentimentelor, pentru a le sorta pe cele calitative de cele depreciative.

Pe textul:

într-un suflet deschis spre contemplare" de Tudor Gheorghe Calotescu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
„Moartea” e o „izbăvire” în sens negativ, sepulcral și funerar, la ce ne folosește dacă gândurile cu care ne croim destinul se pierd în neant, însă și viața poate fi o izbăvire, trebuie să găsim antidotul la distopie, pentru a ne mântui.
„Rănile nu-și găsesc locul în frumusețe”, sunt propice pentru încuibarea răului în „această lume”, care se poate schimba în bine absorbind „neîntrerupt” lumina.

Pe textul:

Contingent 37" de Antonia-Luiza Zavalic

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
„Miracolul” există, face parte din aceeași categorie ca minunile, misterele, enigmele și tainele, însă nu-l putem scoate la suprafață din intrinsecitatea vieții, fenomenelor , naturii și lucrurilor.
„Spiritul”, care inoculează „speranței” frenezii, inducându-i o doză de verosimilitate, este cel mai aproape de miracol, iar timpul trăit eficient și cu satisfacție „îți ia din greutatea” vieții.

Pe textul:

În pas cu timpul" de Silviu Somesanu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
ȘTEFAN
Eu cred că filozofia adaugă forțe puternice la forțele lirice deja existente în poezie.
Ce înseamnă subumbriu ?

Pe textul:

Ascult alambicarea, sinteza și viața 7,8" de razvan rachieriu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Transpui “organizarea delicată a lumii” în “hărți complicate”, cu nesfârșite drumuri radiale, care din când în când se intersectează și se suprapun, iar în fiecare dimineață, când toți oamenii își fac loc prin zori, îți curăți suferința prin plâns.
Ce bine ar fi ca totul să fie ușor, mai luminos și lumea ar fi încadrată de dogme sănătoase, însă mie mi se pare că totul e greu, că întunericul țâșnește din supapele existenței, că lumea a căpătat o tentă anormală.

Pe textul:

Timp împotrivă" de Mihaela Merchez

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Mi-au plăcut primele două versuri : “nimic nu se vinde fără un strop de adevăr înăuntru”, e adevărat că și minciuna se vinde, dar cel care o cumpără e străbătut de deziluzii, căci doar adevărul e peren și minciuna caducă.
Mă întreb de ce vrei să concepi “un poem care tace”, când ai putea crea o poezie care vorbește persuasiv prin expresivitatea ei.
O poezie mai bună decât celelalte ale tale, “ielele din călimară” încep să te inspire bine.

Pe textul:

un poem care tace" de Ștefan Petrea

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Ai cultivat un paradox în versul : “să pot fi fericit doar atunci când suferința îmi domină existența”.
Vrei să-ți “sugrumi gândurile, să le aduci la tăcere”, căci consideri că gândurile inflaționiste atrag suferința.
O poezie atractivă din punctul meu de vedere, căci este inspirată de partea întunecată, stranie și deconcertantă a vieții, iar “sufletul” este “hidratat” “cu apa tulbure a realității”.

Pe textul:

suferința gândului fericit" de Sabău Răzvan-Alexandru

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
O viață peste care se așază succesiv greutățile “care întârzie atât de mult” zborul înspre ființa iubită, favorizează o iubire ce-și caută plenitudinea în spațiul umplut de doi și care refuză “nimicul prin care umbli ca un pasager” uitându-și destinația.
Dacă “cuvântul” ar cântări “o mie de kilograme”, poezia s-ar sufoca de apăsarea cuvintelor, eu cred că astfel de cuvinte sunt ușoare ca aerul.

Pe textul:

din partea mea nu vei avea nicio explicație" de Daniel Dăian

Recomandat
0 suflu
Context