Poezie
Appasionato
1 min lectură·
Mediu
ore ca niște pești obtuzi respiră sub apele nopții
zilele câmpiei fâlfâie într-un lan solitar/ limpede este doar întunericul
agățat de ultimul far
sub cupola lumii dinlăuntrul meu
mâini mute desenează în graffiti pe zidurile gri pescaruși îndrăgostiți
hai la mall să cheltuim timpii morți momentele de stand by apassionato
stele fusiforme torc pe voci înalte
pipăi silueta toamnei cu poezie pe masă
de atâtea insomnii s-au îmbătat și plopii
cu aramă ruginie și melasă
curge setea secundelor aflate în moarte clinică
peste râul umflat ca o burtă de crap
singurătatea strânge din dinți /steag cast între palme rotunde/
vino să îți măsori zbaterea în piața de flori de niciunde!
023.098
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Angi Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Angi Cristea. “Appasionato.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14083046/appasionatoComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ACMultumesc, Razvan.Timpul si singuratatea sunt singurele noastre probleme reale.Viata omului, fie el poet sau nu, sta sub semnul efemeritatii si al solitudinii.
0
Îmi doresc o continuitate a timpului propriu, a stărilor și a existenței, care să înlăture „zbaterea”, zvâcnetul și frământările discontinue, intermitente și sincopate.
Când „singurătatea strânge din dinți”, să o facem să râdă, și să o hrănim cu cărți.