Poezie
Toamnă
1 min lectură·
Mediu
iluzia unui mit viclean șarpe fruct oprit
coborând din neștiut de departe de demult
suflet viu din clorofilă am pulsat prin rădăcină
să mă ‘nalț înspre lumină până te-am înmugurit
când îl întrebam pe zeu de eram tu ori erai eu
umbră falnică în soare într-o zi de sărbătoare
sacru fir între păcate să scapi de singurătate
pom al vieții-n răsărit din tine m-ai înfrunzit
credulă-n al tău cuvânt adiam mândră în vânt
ne-am făcut foto sinteză dar tu gândeai la geneză
îmbrăcai culorea mea doar să îți ascunzi sămânța
mi-ai sorbit perfid căldura până s-a schimbat natura
ne iubirăm prin toți porii până au plecat cocorii
pe mine mă ia rugina tu te-ascunzi sub rămurea
în zadar te chem te strig noaptea-mi este tot mai frig
încerc să te țin de mână atingerea ‘ți-este brumă
curând se plinește anul ești și fruct ești și vicleanul
mi-ai băut tot soarele mi-ai mâncat tot verdele
îți scuturi de mine coama și te vaiți c-a venit toamna
iară eu eu uscată printre surate și fără identitate
heeei și acum nucule nuc ce mă fac unde mă duc
013.297
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Sava
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Sava. “Toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/14083228/toamnaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Eu nu aș scăpa de „singurătate”, dimpotrivă, aș căuta s-o amplific, căci prin intermediul ei putem accede la esoteric și transcendent.
Mi-ai păcut mai mult când ți-ai desfășurat cugetul în aforisme, decât când ți-ai lăsat imaginația liberă în poezii.