Poezie
În pas cu timpul
1 min lectură·
Mediu
Îmi ia din greutate, crucea e mai ușoară pe umeri,
nervii fac drum prin măduvă, se destăinuie,
respiră prin piele foșnetul din trup
și lasă ferestre-n suflet să intre lumina.
Întunericul se soarbe pe ascuns
se face noapte-n culise.
În pas cu timpul se cere voință și răbdare,
înfrângerea îndoielii până la sânge,
să se simtă cum rodesc libere gândurile.
Îmi reiau strigătul, trag clopotele de funii,
spiritul să intre-n febra speranței,
cuvintele nu lasă urme nici pe zăpadă
fără să treacă o rază de soare.
Miracolul inexistent
vreau să-l trezesc,
demult este cerut
spiritul să intre-n febra speranței
și așa să rămână.
025.266
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “În pas cu timpul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14083137/in-pas-cu-timpulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SS
Miracolul să existe trebuie ca spiritul să se înalțe pe sine până la bucuria trăirii existențiale în continuă aspirație și libertate.
0
„Spiritul”, care inoculează „speranței” frenezii, inducându-i o doză de verosimilitate, este cel mai aproape de miracol, iar timpul trăit eficient și cu satisfacție „îți ia din greutatea” vieții.